2022 a fost anul războiului din Ucraina, un conflict armat pe care doar americanii l-au luat serios în considerare, ei fiind singurii care au crezut cu adevărat şi i-au pregătit pe ucraineni cât au putut pentru atacul armat al ruşilor din februarie. Războiul din Ucraina a declanşat un tsunami macroeconomic la nivel mondial – explozia preţurilor la energie, inflaţie, creşterea exponenţială a dobânzilor, scădere economică, reducerea puterii de cumpărare, companiile de armament care merg 25 de ore din 24, o Europă burgheză (în frunte cu Germania) care vrea să se înarmeze etc.
Mă uit pe ce am scris pe 3 ianuarie 2022 despre anul 2022, ce am nimerit şi ce nu: dobânzile la lei au crescut dar cu mult mai mult decât aşteptările; inflaţia a bătut toate recordurile, nu numai la noi ci şi în Europa şi în SUA; cei care şi-au ţinut economiile în lei dar şi în euro la bancă au pierdut, pentru că dobânzile au fost la jumătate faţă de inflaţie – 6-8% versus 16%; cursul leu/euro nu a trecut de 5 lei, ci dolarul, un lucru puţin aşteptat; preţurile la energie şi gaze nu au scăzut ci dimpotrivă, au crescut exxponenţial, doar finalul de an a fost mai bun; economia României a depăşit aşteptările dar nu datorită agriculturii, ci consumului şi investiţiilor; proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, unde OMV este lider, nu a început, în schimb au fost scoase primele molecule de gaze din proiectul Black Sea Oil & Gas, o afacere pe care fondul de investiţii american Carlyle deja vrea să o vândă; bugetul a mers mai bine decât aşteptările datorită inflaţiei peste aşteptări; deficitul bugetar a scăzut mai mult, dar nu am scăpat de majorări de taxe, care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2023; presiunea pe creşterea salariilor a continuat; preţurile apartamentelor nu prea au crescut dar cererea a scăzut; investiţiile în spaţiile logistice au continuat; BitDefender a ratat listarea la Bursa de la New York pentru că a izbucnit războiul din Ucraina iar bursele au început să scadă; Bursa de la Bucureşti a rămas pe val, dar valul general al scăderilor din întreaga lume; companiile private cu fonduri de investiţii în spate nu prea şi-au schimbat proprietarii; vânzarea rafinăriei Petromidia nu a avut loc (cine ştie, poate vine anul acesta); Digi a încasat 625 de milioane de euro pe afacerea din Ungaria dar nu a reuşit, cel puţin până acum, să cumpere operaţiunile Telekom din România, dar în schimb merge cu viteză în Spania; băncile s-au confruntat cu încetinirea creditării dar încă nu au marcat creditele neperformante, iar Caritasul de pe piaţa crypto s-a spart şi scapă cine poate.
Urmează 2023 şi să vedem pe ce mizăm:
1. Economia– S-ar putea să meargă mai bine decât prognozele de acum, de 2%. În spate există o piaţă gri, care are o forţă de consum destul de solidă, există o presiune din ce în ce mai mare pentru a atrage miliardele de euro din PNRR şi a face investiţii. Există un trend revigorat al investiţiilor străine directe (ISD), care au marcat în 2022 cel mai bun an din istorie, de peste 11 miliarde de euro (până acum, cel mai bun an din istorie a fot 2008, cu 9 miliarde de euro). Războiul din Ucraina aduce consum şi investiţii, iar în spatele imaginilor există investiţii puternice militare în centre şi în logistică. Într-un fel sau altul, toate acestea contribuie la o rezilienţă şi o creştere economică. Lucrările de infrastructură, pentru care sunt bani, beneficiază de un trend favorabil. Dacă va avea bani, statul va face şi el investiţii, ceea ce va ţine economia României la suprafaţă, în condiţiile în care în Europa şi în SUA toată lumea se aşteaptă ca Trimestrul I din 2023 să fie parţial în recesiune.
2. Inflaţia va scădea – De la 16% vom ajunge la 10-11%, şi chiar dacă nu vom intra pe un trend cu o inflaţie de o cifră, totuşi este o scădere. După ce preţurile au atins un vârf în decembrie, urmează reducerile şi presiunea din partea consumatorilor care au puterea de cumpărare scăzută, care trebuie acomodată de către retaileri şi ceilalţi comercianţi.
3. Dobânzile la lei s-au stablizat şi vor scădea – Deja ROBOR a intrat pe un trend de scădere, anticipând o ameliorare a pieţei de finanţare. IRCC a crescut de la 1 ianuarie la 5,7% şi va mai creşte de la 1 aprilie la 6%, dar va fi ultima creştere (IRCC-ul are un decalaj de 6 luni). Chiar dacă BNR va mai majora dobânda o dată sau de două ori, deja acest lucru nu prea se va mai simţi în piaţă. Banca Naţională a început să acomodeze lichiditatea, aşa că presiunea pe sursele de finanţare a mai scăzut. Ministerul Finanţelor se împrumută la un cost puţin mai scăzut, iar faptul că Finanţele iau bani din surse externe pentru finanţarea datoriei din acest an, de 160 de miliarde de lei, va însemna că pe piaţa locală vor rămâne mai mulţi lei. În condiţiile în care dobânzile la noi sunt mai mari decât cele de pe piaţa europeană, vom vedea în continuare cum intră bani externi pe titluri de stat, care să fructifice diferenţialul de dobândă. Să vedem cum va fi când vor ieşi aceşti bani. Din păcate, cei care îşi ţin banii în depozite în lei şi în euro vor continua să piardă în termeni reali, pentru că dobânzile nu sunt la nivelul inflaţiei. Aşa, ca şi idee, pentru cei care au lei poate e bine să se grăbească să obţină acum dobânzile la lei care sunt în prezent, de 7-8%, pentru că în a doua parte a anului s-ar putea să înceapă să scadă. Deja Ministerul Finanţelor s-a împrumutat şi se împrumută la dobânzi în scădere de la populaţie.
4. Cursul leu/euro va rămâne stabil – Am tot crezut că euro va depăşi 5 lei din cauza deficitului de cont curent foarte mare şi a dezechilibrului bugetar. Nu s-a întâmplat acest lucru nici când a izbucnit războiul din Ucraina, deşi toate celelalte monede din jurul nostru – zlotul polonez şi forintul ungar (mai ales) - au scăzut. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, “se jură” că nu intervine deloc, iar cursul este dat de piaţă. La cum s-ar putea să intre miliardele de de euro din PNRR, din investiţii străine, din investiţiile în infrastructura militară care trebuie să se facă, din investiţiile de portofoliu, din banii trimişi de românii din afară, cred că presiunea va fi mai mare nu pe creşterea cursului, ci pe scăderea lui. Cred că de asta îi este frică lui Isărescu acum, să nu scadă cursul valutar leu/euro, nu să crească.
5.Băncile vor avea un an dificil – Peisajul de business s-a schimbat, inflaţia este mare, dobânzile la lei şi la euro sunt mari, aşa că băncile sunt mult mai prudente. Populaţia nu mai economiseşte că nu prea mai are de unde, deci băncile nu mai forţează acodarea de credite, că “nu mai au bani”. Băncile trebuie să vină cu capital nou de toate tipurile fie direct de la acţionari, fie prin atragerea din piaţă prin obligaţiuni speciale pentru a acomoda noua situaţie bilanţieră care este impactată de scăderea valorii portofoliului titlurilor de stat, de lipsa de depozite şi de regulile prudenţiale, plus că riscul a crescut substanţial şi trebuie să-şi facă provizioane. Necesarul de capital pentru tot sistemul este destul de mare, estimat undeva la 3-4 miliarde de euro, dacă nu chiar mai mult. Banca Transilvania trebuie să atragă aproape 1 miliard de euro, iar CEC Bank tocmai ce a început un program de ieşire pe pieţele financiare pentru a atrage 600 de milioane de euro. Asta şi în contextul în care unii vor să găsească finanţare nouă prin mutarea conturilor de la băncile cu capital austriac la cele cu capital românesc. Concluzia este că băncile sunt deja mai prudente şi cine crede că va găsi uşor finanţare bancară se înşală.
6.Companiile româneşti mici şi mijlocii vor avea viaţă grea – Chiar dacă economia va fi pe plus, asta nu înseamnă că antreprenorii români mici şi mijlocii vor avea parte de această creştere. Pentru cei care depind de finanţare bancară sau de finanţare de la furnizori, 2023 va fi un an greu, pentru că toată lumea va fi mult mai prudentă, excesul de consum va fi tăiat, iar cash-ul va fi rege. Dacă multinaţionalele şi firmele mari vor avea o viaţă mai bună, cei care sunt în zona companiilor mici şi mijlocii vor simţi ceva recesiune, mai ales că facturile sunt mai mari şi nu au puterea ca toate creşterile de preţ ale furnizorilor să fie transferate către consumatori. Ce mari pot face acest lucru, cei mici nu.
7.Preţurile la energie (gaze şi energie electrică) se vor stabiliza, dar în sus – După vârfurile atinse în august, când spre exemplu preţul la gaze a urcat până la aproape 300 euro/MW, începutul de an 2023 a adus o scădere la 70 euro/MW, chiar sub nivelul de dinainte de izbucnirea războiului din Ucraina în februarie. Toată lumea este fericită, dar atenţie, stocurile de gaze au fost făcute cu gazul rusesc în bună parte pentru că livrările au funcţionat până în vară, dar iarna viitoare ţările europene nu vor mai fi în aceeaşi situaţie - gazul lichefiat este foarte scump, alte resurse de gaze nu s-au găsit peste noapte, după cum arată vremea s-ar putea să ne confruntăm cu o secetă în vară, ceea ce va pune presiune pe hidrocentrale. Dacă economia lumii îşi va reveni după T1, cererea de energie va fi mai mare, dar oferta nu va fi la acelaşi nivel. Ar fi ceva extraordinar ca preţurile de acum să rămână în picioare, dar analiştii nu cred acest lucru. Problema este că în România nu ştiu dacă guvernul mai poate să susţină plafonările pentru încă un an. Aceeaşi situaţie este şi în toată Europa. Oricum, ce se întâmplă pe piaţa energiei din România în această criză este o nebuloasă.
8.Proiectul de gaze din Marea Neagră se îndreaptă către un conflict între statul român şi OMV – După cum arată lucrurile acum, mai ales cu cazul Schengen, unde Austria s-a opus intrării României, toţi ochii autorităţilor se îndreaptă către proiectul de gaze Neptun Deep, unde decizia de începere a investiţiei aparţine grupului austriac OMV. Autorităţile de la Bucureşti au cerut un răspuns şi o decizie fermă mai rapidă, iar în lipsa ei s-ar putea să asistăm la izbucnirea unui conflict pe tema proiectului de gaze din Marea Neagră. Deja sunt foarte multe întrebări la care răspunsurile aduc alte semne de întrebare. Cred în continuare că proiectul Neptun Deep este prea mare pentru OMV şi Romgaz, sunt prea mulţi bani în joc de investit - 4-5 miliarde de euro, dacă nu chiar mai mult - şi s-ar putea să fie nevoie de un alt partener mai puternic, după plecare grupului american Exxon.
Pe de altă parte, întrebarea este cine va veni să cumpere proiectul Black Sea Oil & Gas, care deja începe să aducă gaze, scos la vânzare de către fondul de investiţii Carlyle.
9.Piaţa muncii şi a salariilor va continua să fie tensionată – Trăim un paradox, suntem în criză dar fără şomaj, fără disponibilizări masive, fără tăieri de salarii ci dimpotrivă, există o presiune pe creşterea salariilor. Creşterea salariului minim pune presiune şi pe creşterea celorlalte salarii mici şi mijlocii. Chiar dacă piaţa salariilor s-a mai răcorit, ea rămâne în continuare tensionată în anumite sectoare. Banii din PNRR, dacă vor fi puşi în circulaţie, vor aduce necesar suplimentar de oameni în construcţii, în IT, în sectorul medical. Companiile nu vor arunca cu bani, dar vor trăi sub o presiune continuă că au nevoie de oameni pentru a derula proiectele pe care le au sau pe care le câştigă. Aşa că vor trebui să acomodeze presiunea salarială din profit şi din business.
10.Piaţa de IT începe să simtă puţin restructurările care vin din America – După criza din 2008, sectorul IT s-a bucurat de o creştere susţinută atât ca salarii, cât şi ca necesar de oameni. Acum însă companiile de tehnologie din America şi-au redus ritmul de creştere, iar acţionarii cer “sânge”. Deja pe piaţa românească, pe ici pe colo, începe să se simtă adierea unui vânt de restructurare. Şansa noastră este că cererea a rămas acolo din partea altor companii, chiar dacă salariile nu mai cresc sau cresc mult mai puţin decât aşteptările. Oricum, pachetul de beneficii de care se bucurau IT-iştii începe să mai scadă. Dar în continuare tariful orar din România pentru un IT-ist este la jumătate faţă de Europa şi SUA.
11.Piaţa imobiliară va rămâne în continuare blocată – Creşterea dobânzilor la lei şi acum la euro a scăzut semnificativ cererea de credite, plus că noul IRCC de 5,7%, plus cel care va veni peste 3 luni, de 6%, la care se adaugă marja băncii de 2-3%, înseamnă un cost destul de mare pentru un credit ipotecar/imobiliar. Pe medie, preţurile nu mai cresc, dar nici nu scad. Vom vedea cine cedează primul. Sau cine ştie, oamenii au deja bani cash pregătiţi. Blocajul autorizaţiilor din Bucureşti încă nu se vede, dar se va vedea începând cu 2024, când oferta disponibilă va fi mult mai redusă.
12.E-commerce-ul şi piaţa de logistică încep să-şi tempereze creşterea –
E-commerce-ul nu a crescut în 2022 conform aşteptărilor ci dimpotrivă, aşa că mulţi retaileri online au început să gâfâie. Doar cei mari reuşesc să stea bine în piaţă, chiar dacă şi ei simt scăderea creşterii. În aceste condiţii, piaţa de logistică, unde s-au făcut şi se fac investiţii mari, va începe să se mai răcorească.
13.Bursa – Anul 2022 a fost prost pentru că acţiunile au scăzut, dar nu au scăzut atât de mult ca în afară. În continuare lichiditatea este principala problemă a Bursei de la Bucureşti şi nu ştiu dacă prin intrarea în funcţiune a proiectului Contrapartidei Centrale, care va da posibilitatea tranzacţionării în marjă şi pe indici, va schimba fundamental situaţia. Fondurile de pensii încep să devină mai mult un pasiv al Bursei, pentru că au acumulat acţiuni şi stau pe ele. Aşa că acţiunile disponibile la tranzacţionare sunt din ce în ce mai puţine. Oferta de acţiuni noi nu este atât de generoasă, mai ales în privinţa companiilor private, cărora le este frică să vină la Bursă din motive de lichiditate, care aduce scăderea evaluărilor. Bursa a început bine anul, dar totul va depinde de situaţia externă, de război şi mai puţin de situaţia financiară particulară a companiilor.
14.Listarea Hidroelectrica la Bursă – Cred că se va întâmpla, pentru că Fondul Proprietatea are presiune să vândă acţiunile de la Hidro ca să dea bani acţionarilor. Cel puţin asta este speranţa mea şi a investitorilor de retail de la Bursă. Dacă Hidroelectrica va ieşi pe piaţa bursieră, nu ştiu dacă va avea succesul aşteptat de toată lumea, dar va atrage atenţia asupra pieţei din România. Deja suntem blocaţi în aceleaşi acţiuni care sunt învârtite de la unii la alţii.
15.Piaţa de fuziuni şi achiziţii va rămâne destul de blocată – Din cauza creşterii dobânzilor şi a restrângerii finanţărilor bancare, este greu în acest moment pentru fondurile de investiţii să finanţeze achiziţii noi de companii. Va fi mai degrabă o piaţă pentru investitorii strategici care se finanţează mai uşor sau care au propria “bancă”. Fondurile de investiţii care se apropie de maturitate vor trece companiile din România de pe un fond pe altul, aşa cum s-a întâmplat cu Regina Maria, în aşteptarea unor vremuri mai bune.
16.Dosarul Roşia Montană – Nu ştiu când se va da verdictul, dacă în 2023 sau în 2024, dar dacă România va pierde procesul de arbitraj de la Washington, caz în care despăgubirile sunt de la 1 miliard de dolari la 4 miliarde de dolari, va fi ceva scandal, care va dezgropa anumite dosare ce stau în aşteptare prin sertare. Sunt mulţi care au investit bani şi nu numai, mizând pe faptul că România va pierde acest proces şi va trebui să scoată câteva miliarde de dolari din buzunar.
Dacă mai aveţi alte idei despre 2023, sunt binevenite.
Oricum, să sperăm că vom avea cu toţii un an economic bun, atât cât se poate!
