Joi, 3 octombrie, DNA l-a prins în flagrant pe un comisar-şef de poliţie din Ialomiţa, care era împuternicit şef al Biroului pentru Imigrări al judeţului Ialomiţa (nici nu ştiam că Ialomiţa a ajuns să aibă Birou de Imigrări), când lua o mită de 12.000 de euro pentru a aproba mai repede dosarele pentru eliberarea permisului de muncă pentru nişte asiatici, 25 de cereri în acest caz.
Pe comisarul din Ialomiţa l-a turnat şi i-a făcut flagrantul un agent de poliţie din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări – Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, care fusese prins la rândul lui de către DNA când lua o mită de 31.000 de euro pentru a rezolva dosarele de muncă a 38 de asiatici.
Deci un asiatic “costă” cam 500 de euro pentru eliberarea mai repede a permisului de muncă, mai precis salariul pe o lună.
Într-unul din cele mai sărace judeţe din România, în Ialomiţa, unde numărul de pensionari este mai mare decât numărul de salariaţi, se învârt pungi cu 12.000 de euro, cash, pentru eliberarea mai repede a permiselor de muncă a unor asiatici.
Prin extrapolare, oare cât o fi şpaga/mita pentru toţi asiaticii care vin anual în ţară să muncească aici sau pentru cei care le expiră permisul de muncă şi trebuie reînnoit?
Conform ultimelor date de la firmele de recrutare care aduc muncitori asiatici în ţară, pe piaţă s-ar afla acum cam 200.000 de muncitori asiatici, iar cota anuală aprobată de guvern se duce spre 100.000.
Conform analizelor, România ar avea nevoie cam de un milion de muncitori asiatici pentru a-şi acoperi necesarul de forţă de muncă.
Firmele care aduc asiatici se plâng constant că durează foarte mult formalităţile pentru a aduce muncitori asiatici, în condiţiile în care companiile locale au nevoie cât mai repede de forţă de muncă. Dar pentru că pe lanţ este nevoie de aprobarea permiselor de muncă, firmele care aduc muncitori asiatici şi companiile care au nevoie trebuie să interacţioneze cu administraţia publică, cu Biroul de Imigrări, cu Poliţia şi, inevitabil, se ajunge să se dea şpagă şi să se ia mită de către cei care au decizia în mână, de către cei care s-au instalat într-o funcţie publică pentru care poate, la rândul lor, au plătit şpagă sau trebuie să dea şi ei un procent altora, care i-au pus în funcţie sau care îi ţin în funcţie.
Administraţia publică este plină de astfel de cazuri, întâi dai şpagă ca să obţii un post, iar apoi îţi recuperezi banii însutit prin şpaga pe care o ceri. Aşa funcţionează sistemul, de-aia este o bătaie fără precedent pentru a lucra în sistemul public în poziţiile în care poţi să iei şpagă.
Anual auzim de medici care iau şpagă, chiar dacă statul le-a triplat salariile, auzim de asistenţi sau infirmieri care trebuie să dea mită câteva mii de euro sau zeci de mii de euro pentru a ocupa un post în sistemul de sănătate, auzim de primari sau chiar şefi de consilii judeţene care primesc şpagă – milioane de lei - pentru a plăti facturile către companiile private.
Sunt mii de exemple într-un an de acest gen.
Când banii se fac din semnătura pentru un simplu dosar pentru un asiatic, ca să dau un exemplu, realizaţi de ce administraţia publică se împotriveşte din răsputeri faţă de procesele de digitalizare, care ar deveni impersonale şi le-ar lua această semnătură.
Administraţia publică, care este condusă de partide care la rândul lor bazează pe această administraţie publică, se împotriveşte oricărei reorganizări care ar elimina funcţiile şi poziţiile de unde poţi să ceri şi să iei şpagă. Orice semnătură costă într-un fel sau altul.
Administraţia publică, pe care se bazează cele două partide PSD şi PNL, care conduc România de 30 de ani, a devenit din ce în ce mai fanariotă pe măsură ce economia României a crescut şi sunt din ce în ce mai mulţi bani pe masă, în joc.
Dacă nu vrei să stai cu vreo autorizaţie de construcţie în aer cu anii, trebuie să mişti sistemul. Dacă nu vrei să fii controlat la sânge, trebuie să mişti sistemul. Cei care se împotrivesc sistemului public, în special la nivel local, sunt mâncaţi de vii.
În timp ce sectorul privat, companiile private încearcă să-şi ajusteze tot timpul operaţiunile şi numărul de angajaţi în funcţie de condiţiile din piaţă, sistemul public creşte lună de lună.
Când a majorat taxele şi impozitele anul trecut şi la începutul acestui an pentru companiile private, sau a eliminat anumite facilităţi fiscale, premierul Colacu a promis că va restructura administraţia publică. A restructurat-o aşa de bine, încât a devenit şi mai mare, şi mai fanariotă, şi mai puternică.
Lumea nu prea se uită la datele statistice, dar conform unei analize făcute de Ziarul Financiar, în ultimul deceniu ponderea administraţiei publice în PIB a crescut de la 9% în 2014 la 12% la finalul anului trecut. La polul opus, ponderea industriei în PIB a scăzut de la 29% în 2013 la 19% în 2024.
În timp ce PSD şi PNL vântură an de an pe la televizor programe de reindustrializare a României, care mai de care mai mari, în realitate nu fac nimic, dovadă fiind şi scăderea dramatică a industriei în economie în ultimul deceniu. În schimb, pompează anual miliarde şi miliarde de euro în administraţia publică – creşteri majore de salarii (numai în acest an creşterea salariilor este de 24%, în condiţiile în care inflaţia este de 4%) şi creşterea cheltuielilor cu bunuri şi servicii (anual acesta creşterea e de nu mai puţin de 25%). Pentru a plăti aceste creşteri imense, guvernele PSD şi PNL aproape că au triplat datoria publică şi nu mai este mult până când România se va izbi de un zid.
Toată lumea vrea să lucreze la stat, se dau şpăgi consistente pentru a obţine un post la stat, sistemul te apără odată ce ai ajuns acolo. În schimb, toată lumea fuge de lucratul în companiile private româneşti care, ironic, ca să facă rost de forţă de muncă, caută să angajeze asiatici, de pe urma cărora funcţionarii de la stat iau şpagă.
Să umbli cu o pungă cu 12.000 de euro sau cu o pungă cu 31.000 de euro parcă a devenit ceva banal. Şi asta pentru dosarele a 25, respectiv 38 de asiatici.
Vă daţi seama câţi bani se învârt pentru 100.000 de asiatici, cât este cota anuală? Că nu cred că şpăgile de la Ialomiţa sunt doar nişte cazuri izolate.
Tot sistemul pentru eliberarea de permise de muncă pentru asiatici, de fapt eliberarea mai repede, este infectat.
Administraţia publică, în special la nivel local, la nivelul instituţiilor, birourilor, ghişeelor care trebuie să elibereze autorizaţii, a devenit extrem de fanariotă, fiind mai puternică decât guvernul, mai puternică decât statul.
Pentru că adevăratul stat, adevăratul sistem sunt ei.
