Situaţia generată de pandemia COVID-19 se conturează deja a fi mai mult decât o criză sanitară. Devine astfel clar că implicaţiile economice şi sociale adiacente nu trebuie deloc neglijate, ci dimpotrivă, trebuie anticipate şi adresate în aceeaşi masură, şi asta cât mai repede. De asemenea, conştientizăm că repeziciunea inerentă unei crize, a condus la viduri şi puncte vulnerabile in legislaţie, pe care acum suntem obligaţi să le înfruntăm pentru a putea evita pe cât posibil efectele negative.
La nivel european, Regulamentul (UE) 2019/452 a Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2019 („Regulamentul ISD”) de stabilire a unui cadru pentru examinarea investiţiilor străine directe în Uniune stabileste un cadru legislativ potrivit căruia statele membre ale Uniunii Europene pot verifica investitiile straine de pe teritoriul lor, putând chiar să le interzică dacă aceste investiţii prezintă riscul de a le afecta securitatea sau ordinea publică. Regulamentul ISD va fi aplicabil începând cu 11 octombrie 2020.
Într-o încercare de a consolida protejarea activelor şi tehnologiilor sale strategice, Comisia Europeana a emis Orientările privind aplicarea Regulamentului ISD. Orientările emise pe 25 martie au rolul de a ghida statele membre în aplicarea reglementărilor impuse de Regulamentul ISD.
În esenţă, Regulamentul ISD are ca scop principal crearea unui mecanism care să integreze toate statele membre, şi prin care să se poată realiza o verificare coordonată a tuturor investiţiilor străine directe în Uniunea Europeană (i.e., investiţii realizate de investitori cu sediul în afara UE/SEE).
Trebuie menţionat că deşi procesul de examinare a invetiţiilor are loc la nivel naţional, pentru fiecare stat membru în parte, Comisia Europeană va putea să solicite informaţii despre orice investiţie străină pe care o consideră riscantă pentru ordinea publică a Uniunii, chiar dacă statul membru nu a luat nicio măsură în acest sens. În plus, şi celelalte state membre pot să emita recomandări cu privire la o tranzacţie specifică dacă aceasta are în vedere active sau tehnologii critice pentru ordinea publică generală a Uniunii Europene.
Până la acest moment, doar 14 dintre statele membre au implementat şi notificat Comisiei un mecanism pentru examinarea investiţiilor străine directe, mecanisme ce variază substanţial de la un stat la altul. Unele prevăd examinarea investiţiilor doar în anumite sectoare cheie precum inteligenţa artificială, infrastructură, sănătate şi energie, altele au în vedere orice investiţie străină care ar putea prezenta riscuri pentru siguranţa naţională.
Tocmai aceste incosencvenţe de abordare au îndemnat un număr de lideri europeni să adreseze problematica examinării investiţiilor străine Preşedintelui Consiliului European în contextul crizei generate de COVID-19. Într-o scrisoare comună, 9 şefi de stat şi-au exprimat opinia cu necesitatea unui răspuns coordonat la nivelul pieţei interne „pentru a ne asigura că niciunul dintre activele strategice nu vor cădea pradă unor preluări ostile în timpul acestei perioade marcată de dificultăţi economice”.
În România, mecanismul notificat Comisiei Europene este cel prevăzut la articol 47 alin. (9) – (12) din Legea Concurenţei nr. 21/1996. Potrivit acestor prevederi, în cazul unei operaţiuni de preluarea a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active ce prezintă riscuri pentru siguranţa naţională, Guvernul, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, va emite o hotărâre prin care aceasta să fie interzisă.
Prin Hotărârea nr. 73 din 2012 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a delimitat domeniile în care operaţiunile de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau active sunt supuse mecanismului de examinare pentru a analiza în ce măsură prezintă riscuri pentru securitatea naţională.
Mai mult, recent, Parlamentul României a aprobat o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului care modifică Legea Petrolului nr. 238/2014 şi care dă posibilitatea Guvernului să examineze transferuri de acţiuni ale societăţilor titulare de acorduri petroliere, invocând motivul siguranţei naţionale. Astfel, România are la îndemână o parte din mecanismele necesare pentru a verifica investiţiile existente pe criterii ce ţin de siguranţă naţională, cu toate acestea, încă nu a fost adresată situaţia investiţiilor noi.
Într-un efort de a crea o plasă de salvare pentru activele de importanţă strategică în lupta contra pandemiei COVID-19 şi pentru a slăbi îngrijorările în creştere venite din partea statelor membre, Orientările pun accentul pe nevoia colectivă a statelor membre de a folosi mecanismele pe care acestea le au implementate la nivel naţional: (i) „pentru a adresa toate riscurile la care sunt supuse infrastructura medicală, lanţurile de furnizare şi alte sectoare critice, astfel cum este prevăzut în cadrul legal instituit de Regulamentul ISD” sau (ii) „ pentru acele state care la acest moment nu au implementat un mecanism de examinare, sau a căror mecanisme nu acoperă toate tranzacţiile relevante, să pună în funcţiune un mecanism de examinare complet, iar între timp să utilizeze orice alte opţiuni disponibile”, pentru a-şi proteja acele active şi tehnologii care, în cazul pierderii controlului, pot cauza breşe în securitatea şi ordinea publică la nivelul întregii Uniunii.
Orientările prevăd de asemenea că pentru bunăstarea noastră toate sectoarele economice trebuie să funcţioneze normal, în egală măsură, fără a considera că unele sunt mai importante ca altele, iar atunci când statele examinează o investiţie nu ar trebui să aibă în vedere doar valoarea acesteia, ci mai relevantă este importanţa ei strategică.
Dacă intenţia generală a Orientărilor emise de Comisie este de a transmite un mesaj uniform de curaj şi rezistenţă în faţa acestor provocări, pe care noi ca europeni trebuie să le depăşim în aceste momente, există un aspect particular avut în vedere de Orientări care pare deopotrivă îndreptat către investitorii străini cât şi către statele membre, pentru a pune presiune pe aceştia şi pentru a-i atenţiona cu privire la efectele pe care o examinare precară sau lipsa unei examinări le pot avea pe viitor.
În acest sens, Orientările menţionează că deşi Regulamentul ISD se va aplica abia din octombrie 2020, se vor putea face comentarii şi se vor putea emite opinii de către Comisia Europeană şi statele membre „timp de 15 luni de la data la care investiţia străină a fost finalizată”. Spre exemplu, o investiţie străină directă, care a avut loc în martie 2020, va putea face obiectul unor opinii şi comentarii din partea Comisiei Europene şi a statelor membre până în iunie 2021, adică la o perioadă de 15 luni, de la data la care aceasta a avut loc.
În final, Orientările fac o ultimă încercare de a încuraja statele membre să îşi îndrepte atenţia spre examinarea investiţiilor venite din ţări terţe şi să folosească instrumente diferite în funcţie de provenienţa investiţiei, accentuând faptul că în tranzacţiile în care sunt implicaţi investitori din state terţe trebuie să aplice restricţii mai severe.
Nu există niciun dubiu că pandemia COVID-19 a expus nenumărate nelinişti şi îngrijorări atât în Europa, cât şi în restul lumii, dar în acelaşi timp ne-a oferit prilejul să conştientizăm spre ce ar trebui să ne îndreptăm atenţia în viitor. Deşi Orientările sunt emise într-o perioadă de instabilitate în piaţa internă, scopul lor este acela de a anticipa aplicarea Regulamentului ISD. Astfel rămâne de văzut cum vor înţelege statele membre să îşi protejeze activele şi tehnologiile strategice, dar în acelaşi timp să rămână atractive şi deschise către investitorii străini.
Trebuie menţionat şi faptul că în contextul evenimentelor create de COVID-19, România a suspendat tranzacţiile privind achiziţionarea/vânzarea pachetelor de acţiuni majoritare în societăţile din Sistemul Energetic Naţional, pe perioada stării de urgenţă. Deşi nu este clar dacă această măsură a fost luată în considerarea Orientărilor emise de Comisie, nu trebuie să uităm, astfel cum chiar acestea acceentuează, că scopul lor este să atragă atenţia asupra investiţiilor venite din ţări terţe şi nu a celor din statele membre, în timp ce măsurile impuse de Statul Român s-au aplicat independent de provenienţa potenţialului cumpărător/vânzător.
