Am văzut zilele acestea o reclamă care mi-a atras atenţia.
„Scuze oficiale din partea AtlasFirme”, adresate consultanţilor în evaluarea companiilor.
Mesajul este bine construit şi suficient de provocator ca să-ţi stârnească interesul: ani la rând, antreprenorii ar fi avut de ales între a plăti mii de lei şi a aştepta săptămâni pentru un răspuns sau a „ghici” cât valorează firma lor. Acum, ni se spune, introduci numele companiei şi, în 30 de secunde, primeşti „un interval de evaluare AI, analiză financiară, analiză de risc şi comparaţie cu industria”. (Foto1)
Iar săgeata către profesionişti este directă:
„Înţelegem că astfel devine mult mai greu să ceri 20.000 de lei pentru un raport care începe cu: «Depinde.»”
Mi-a plăcut provocarea şi am vrut să văd despre ce este vorba. Am plătit 399 de lei şi am comandat raportul pentru o companie pe care o cunosc suficient de bine: a mea. Raportul este interesant, dună informaţii publice, prezintă date financiare, calculează indicatori, face comparaţii, identifică riscuri şi produce un interval estimat al valorii.
Ca instrument de informare rapidă, cred că astfel de produse sunt utile. Mai mult decât atât, cred că vor deveni din ce în ce mai bune. AI va schimba profund evaluarea. Ar fi o greşeală ca profesia să ignore acest lucru.
Numai că am ajuns la ultima pagină. (Foto2). Şi acolo am găsit un text care mi s-a părut cel puţin la fel de interesant ca reclama. Raportul precizează:
„Acest raport are caracter exclusiv informativ şi nu reprezintă consultanţă financiară, juridică sau de investiţii.”
Apoi:
„Datele şi estimările prezentate sunt generate de inteligenţă artificială, se bazează pe surse publice disponibile şi pot conţine erori sau inexactităţi.”
Şi, în final:
„Înainte de a lua decizii, recomandăm consultarea unui specialist.”
Aici am avut nelămurirea din titlu. În reclamă, specialistul pare problema pe care tehnologia tocmai a rezolvat-o. În raportul primit după plata celor 399 de lei, specialistul reapare ca recomandare înainte de luarea unei decizii.
Cu alte cuvinte:
Evaluatorii nu au dispărut. Doar au fost mutaţi de pe reclamă pe ultima pagină a raportului. 🙂
Şi nici acel mult ironizat „Depinde” nu a dispărut. Pentru că valoarea unei companii chiar depinde. Depinde de scopul pentru care vrem să cunoaştem valoarea. Depinde de informaţiile disponibile. Depinde de perspective, riscuri, contracte, clienţi, management, sustenabilitatea rezultatelor, structura datoriilor şi de multe alte elemente pe care informaţiile publice nu le pot surprinde integral.
Asta nu face inutilă estimarea automatizată. Dimpotrivă. Dacă un antreprenor este pur şi simplu curios să afle în ce zonă s-ar putea situa valoarea companiei sale, un asemenea instrument poate fi foarte util.
Dar una este o estimare orientativă generată automat din informaţii publice şi alta este o evaluare pe baza căreia cineva urmează să ia o decizie şi pentru care un profesionist îşi asumă o concluzie. Chiar disclaimerul raportului face această delimitare.
Şi atunci mi-a venit o idee. Dacă informaţiile utilizate sunt publice, dacă analiza este realizată de AI şi dacă rezultatul este declarat ca fiind exclusiv informativ, ce s-ar întâmpla dacă am cere direct unui AI să facă acelaşi lucru?
Am construit un prompt. Nu pentru evaluatori. Pentru antreprenori. Şi îl las mai jos pentru oricine vrea să-l încerce.
Înainte să cumpăraţi un raport automat de 399 de lei, deschideţi ChatGPT, Claude, Gemini sau AI-ul pe care îl utilizaţi şi introduceţi:
Prompt
Analizează compania [NUMELE COMPANIEI], CUI [CUI], din România şi realizează o estimare orientativă a valorii sale folosind exclusiv informaţii publice disponibile pe internet.
Caută informaţiile din mai multe surse şi indică sursa şi anul datelor folosite. Nu inventa şi nu completa informaţiile care nu sunt disponibile; spune explicit ce nu ai putut verifica.
Analizează ultimii ani disponibili: cifra de afaceri, profitul operaţional/EBIT sau EBITDA dacă pot fi determinate în mod credibil, profitul net, marjele, activele, capitalurile proprii, numerarul, creanţele, datoriile şi numărul de angajaţi. Calculează indicatorii financiari relevanţi şi explică formulele.
Identifică activitatea reală a companiei şi verifică dacă simpla încadrare CAEN este suficientă pentru comparaţia cu industria. Identifică, dacă există informaţii credibile, companii comparabile şi date relevante despre sector.
Caută şi alte informaţii publice care pot influenţa valoarea: website, presă, management, contracte sau proiecte publice, litigii cunoscute, reputaţie, clienţi, riscuri şi perspective. Separă întotdeauna faptele verificate de presupuneri sau inferenţe.
Estimează orientativ valoarea companiei prin:
1. abordarea prin piaţă, utilizând multipli adecvaţi şi precizând sursa acestora;
2. abordarea prin venit, printr-un DCF simplificat pe 3–5 ani, prezentând ipotezele privind creşterea, marjele, fluxurile de numerar, rata de actualizare şi valoarea terminală;
3. abordarea prin active, explicând dacă este relevantă pentru compania analizată.
Prezintă separat Enterprise Value şi Equity Value şi explică trecerea dintre ele. Nu considera automat toate datoriile contabile drept datorie financiară.
Construieşte trei scenarii — prudent, central şi optimist — şi prezintă calculele astfel încât să poată fi urmărite şi verificate.
La final prezintă:
intervalul orientativ de valoare; valoarea centrală; principalele ipoteze; principalele riscuri; informaţiile care lipsesc; sursele utilizate şi un grad argumentat de încredere în estimare.
Spune explicit ce informaţii ar trebui solicitate conducerii companiei pentru o evaluare mai robustă şi în ce situaţii această estimare orientativă nu este suficientă şi este necesară consultarea unui evaluator sau a altui specialist.
Atât. Nu vă spun ce rezultat trebuie să obţineţi. Eu am aplicat acest prompt tot pentru Veridio si rezultatele obtinute sunt cu cca 30 la suta mai reduse decat cele din raportul platit. Nici nu cred că partea cea mai interesantă este dacă AI-ul vostru va produce 5, 10 sau 20 de milioane.
Uitaţi-vă cum ajunge la rezultat. S-ar putea să descoperiţi ceva interesant. Probabil veţi primi destul de repede un răspuns la întrebarea „Cam cât ar putea valora firma mea?” Dar dacă întrebarea devine: „Pot lua o decizie importantă pe baza acestei valori?” s-ar putea ca răspunsul AI-ului să înceapă tot cu...Depinde.
Concluzia mea
Nu am nimic împotriva AI-ului şi a inovaţiei. Dimpotrivă. Cred că asemenea instrumente sunt utile, că vor deveni tot mai performante şi că profesioniştii trebuie să înveţe să le folosească. Am însă o problemă cu felul în care reclama îşi promovează produsul prin minimalizarea rolului specialistului şi sugerarea faptului că acesta ar fi devenit aproape inutil.
Promovaţi viteza. Promovaţi costul redus. Promovaţi faptul că AI poate analiza în câteva secunde informaţii publice şi poate oferi o estimare orientativă. Sunt argumente suficient de puternice. Dar nu cred că este corect ca mesajul comercial să fie construit pe o idee pe care produsul livrat o contrazice el însuşi.
Pentru că, după ce ironizează specialistul în reclamă, raportul precizează la final că datele pot conţine erori sau inexactităţi, că nu îşi asumă răspunderea pentru acurateţea lor şi recomandă explicit:
„Înainte de a lua decizii, recomandăm consultarea unui specialist.”
Folosiţi AI-ul. Testaţi-l. Înţelegeţi ce ştie, ce nu ştie şi ce poate estima. Dar atunci când urmează să luaţi o decizie importantă, citiţi cu atenţie şi ultima pagină. Acolo lucrurile sunt spuse mult mai corect.
Va veti da seama ca puteati face altceva mult mai bun cu cei 399 lei.
Scuze acceptate. 🙂
