Opinii

Adrian Vasilescu, BNR: Bank of Cyprus – alternativa bună

Adrian Vasilescu, BNR: Bank of Cyprus – alternativa bună

Foto: Silviu Matei

Autor: Adrian Vasilescu

10.04.2013, 00:04 2974

Soarta sucursalei din Bucureşti a Bank of Cyprus preocupă, în aceste zile, întregul sistem mass-media. Se înmulţesc întrebările în timp ce, fapt firesc, răspunsurile sunt puţine. Şi nici nu ar putea să fie altfel. Activitatea băncii e suspendată până la 21 aprilie, scopul fiind negocierile cu băncile care au depus oferte de cumpărare, iar de la „masa verde“ nu se fac declaraţii. Dincolo însă de cadrul negocierilor, cu deosebire în ziare, la radio şi televiziune sau pe bloguri, se adună informaţii, se schiţează variante, se fac scenarii. Jurnaliştii îşi fac treaba. Neşansa îi aduce însă deseori în faţa unor specialişti cu reputaţie, dar fără informaţii. Aşa că ne-a fost dat – începând de luni, de când s-a făcut publică suspendarea activităţii Bank of Cyprus România – să citim ori să auzim declaraţii neadevărate. Grav este că multe dintre aceste declaraţii îi pun pe jar pe depunători, care oricum nu au linişte. Şi nici nu vor avea linişte până când nu vor şti exact ce va fi cu depozitele lor.

Am citit, am auzit că deponenţii de la Bank of Cyprus ar putea pierde până la 60% din sumele pe care le au în conturi peste nivelul garantat de 100.000 de euro. Aşa este: ar putea interveni astfel de pierderi. Dar, în aceeaşi măsură, ar putea să nu piardă nimic, chiar dacă banca nu ar bate palma cu niciunul dintre cumpărătorii ce au depus oferte. Deocamdată, nu a fost luată nicio decizie privind depozitele deschise la sucursala din România în cazul în care negocierile de vânzare-cumpărare ar eşua. Un singur lucru e sigur: dacă banca va fi vândută (sau cumpărată) toate depozitele vor trece sub protecţia legii române. Aceasta fiind alternativa bună.

Apoi, sunt ştirile venite „pe surse“. Unele pornite chiar din sistemul bancar. Se avansează calcule „exacte“ privind gestiunea Bank of Cyprus România: fie că raportul credite-depozite ar fi de 1 la 3 (ar fi bine!) deşi „sursa“ a vrut probabil să spună 3 la 1, ceea ce ar fi rău; fie că nivelul creditelor depreciate ar fi de 25 la sută, cu 7 puncte procentuale peste media întregului sistem; sau că depozitele „îşi vor lua valea“ de îndată ce banca va fi deschisă. Plus „informaţiile confidenţiale“ privind băncile care s-ar fi retras de la negocieri ori şi-ar fi declinat angajamentele. E multă imaginaţie pusă în joc!

S-a mai spus: depunătorii de la Bank of Cyprus România s-au văzut în faţa unei realităţi la care nu s-au aşteptat: că sunt depunători la o bancă străină, deşi ei au depus banii în România; că depozitele până la 100.000 de euro sunt garantate… în Cipru; şi că depozitele de peste 100.000 de euro ar putea fi dijmuite în condiţiile noului regim bancar introdus în Cipru. E regretabil că s-a ajuns aici. Repet însă ce am scris în comentariul de săptămâna trecută: fiecare depunător a semnat un contract în care scria negru pe alb că depozitele sunt garantate numai până la 100.000 de euro şi că garantul este Fondul din Cipru. Probabil că mulţi au semnat fără să citească. Ori n-au dat atenţie „amănuntului“ şi-au spus: bine că sunt garantate. Acum avem speranţa că banca va fi vândută, că depozitele vor fi reglementate potrivit legii române şi că – pentru mulţi – va fi o lecţie: să ştie ce semnează când depun bani munciţi.

Închei acest rânduri cu o adnotare privind declaraţia cea mai gravă: Bank of Cyprus România e falimentară şi că, dacă nu va fi vândută, va intra în faliment. Declaraţia aparţine unui cunoscut specialist. Dar e neadevărată. Pentru că sucursala unei bănci străine nu poate intra în faliment. Ea urmează calea băncii mamă. Asta în general. Iar, în special, banca mamă din Cipru e tocmai într-un proces de restructurare, de reorganizare şi de recapitalizare, sub supravegherea băncii centrale, pentru a fi întărită. Scopul: „să devină o bancă puternică, să dea încredere clienţilor şi să poată finanţa economia cipriotă“. Cât priveşte sucursala de la Bucureşti, în niciun caz nu poate fi falimentată. Potrivit legii române, trei evenimente pot fi determinante pentru un faliment: 1) solvabilitatea să cadă la 2 la sută – or, solvabilitatea e legată de capital şi o sucursală n-are capital şi nu încheie bilanţ; 2) incapacitate vădită de plată – or, incapacitatea de plată afectează centrala şi nu sucursala; 3) retragerea autorizaţiei ca urmare a imposibilităţii redresării financiare – or, o sucursală nu intră niciodată în încetare de plăţi.

Negocierile continuă, termenul e de două săptămâni, aşa că e prea devreme pentru verdicte.

Cele mai citite ştiri
AFACERI DE LA ZERO