Opinii

Adrian Vasilescu, BNR: Când investiţiile scad, performanţa pierde teren

Adrian Vasilescu, BNR: Când investiţiile scad,...

Autor: Adrian Vasilescu

01.10.2014, 00:04 271

Despre investiţii discutăm mult în România anilor din urmă. Dar investiţiile scad, deşi vorbele despre investiţii se înmulţesc. Anii 2007-2008, când cotele acumulării s-au ridicat în jur de 33 la sută, sunt acum trecut. Sunt istorie. Acei ani se bazau, cu deosebire, pe creşterea investiţiilor străine.

Acum, investiţiile străine şi-au restrâns ponderea. Comunicatul de marţi, al Băncii Naţionale, ne atrage atenţia că fluxul net de investiţii străine directe, din 2013, a fost de numai 2,7 miliarde de euro. Din care creditul net primit de la investitorii străini abia a depăşit 10 la sută din total. Grosul investiţiilor, de aproape 90 la sută, reprezentân­du-l aportul la capitalurile proprii.

Ce trebuie să înţelegem? Că nu mai avem altă şansă decât creşterea substanţială a investiţiilor din surse interne. Scuza auzită prea de multe ori, că „Atât avem, atât investim“, nu mai stă în picioare. E timpul ca societatea românească să privească înapoi şi să vadă că, ani la rând, cei care au investit capital privat au primit prea puţin sprijin şi să caute soluţii.

Cărţile de economie scot în prim-plan trei factori de producţie: capitalul, pământul şi munca. Ei bine, mai este încă unul, care le uneşte pe celelalte trei: întreprinzătorul. Fără întreprinzători mulţi, atraşi să investească, schimbarea pe care o dorim nu va veni. Sigur, noi ne-am obişnuit să vedem statul în rol  de întreprinzător. Pentru că, aparent, înainte de 1990 statul a fost unicul investitor. În realitate însă, statul nu făcea altceva decât să adune, în „cazanul comun“, toţi banii pe care îi producea societatea.  Şi să-i reinvestească potrivit concepţiei partidului-stat. După 1990, pe fondul unei relative autonomii dobândite de întreprinderi, iluzia statului-întreprinzător a supravieţuit prin crearea unor puternice monopoluri. Fără îndoială, de aici ar trebui să înceapă schimbarea: de la anihilarea puterii acestor monopoluri, pentru ca primul rol  în economie să revină concurenţei.

A nu se înţelege că statul îşi epuizează rolul. Şi-l schimbă doar, prima lui misiune fiind aceea de a-i sprijini pe întreprinzători, cu deosebire pe cei care investesc capital privat. Fiindcă economia nu are cum să avanseze cu bani publici,  sustraşi de la sănătate, învăţământ, cultură şi administrarea societăţii. Iar investitorii interni, mari şi mici, nu mai pot să fie încurajaţi numai cu vorbe dulci în locul unui climat investiţional atractiv.

Un lucru e cert: sunt încă prea puţin ambalate motoarele competiţiei economice. E adevărat, reformele structurale au înaintat, dar prea încet. Economia a dobândit forme noi, structuri noi, dar mentalităţile vechi acţionează încă nociv. Viaţa economică românească se bazează acum pe legi şi pe instituţii specifice economiei de piaţă, au apărut şi pieţe noi, care s-au liberalizat şi s-au integrat, dar se investeşte prea puţin. Climatul economic se îmbunătăţeşte, dar eficienţa e încă o pasăre rară. O găsim doar în întreprinderile de elită – puţine şi ele – unde se lucrează cu ochii pe productivitate, pe costuri şi pe vânzări.

Sensul major al economiei este competiţia. Lupta acerbă pentru resurse, pentru atragerea celor mai buni specialişti, pentru maşini şi tehnologii de cea mai înaltă clasă, pentru un management performant fiind calea sigură către succes. În această luptă, medaliile reprezintă întâi şi întâi profit pentru cei ce investesc.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO