Ma vad nevoit sa aman, pentru miercurea viitoare, episodul ce arfi urmat sa apara astazi in cadrul serialului privind cauzele siefectele crizei economice actuale. Pentru a ma apleca asupra uneialte teme, de stringenta actualitate.
Am in vedere comunicatul transmis luni, 5 octombrie, de agentiaStandard & Poor's Ratings Services, ce a acordat Romanieiratingul de recuperare "3", pentru datoriile in valuta. Acestindicator constituie o noutate. Ultimele note primite de Romania,de la Standard & Poor's, au fost ratingul pentru imprumuturilein moneda straina ("BBplus/B") si cel pentru credite in lei ("BBBminus/A-3"). Ambele cu perspectiva negativa.
Actualul rating este intitulat "de recuperare". Iar nota data -3, pe o scala de la 1 la 6 - indica asteptarile Standard &Poor's in legatura cu o recuperare medie de 50-70 la suta ineventualitatea intrarii in incapacitate de plata. Este ceva defelul: daca, in Romania, in 2010, vara ar dura numai o luna, iniunie, iar in iulie ar veni pe neasteptate iarna, cum ar putea fisuportat un astfel de soc? Comparatia nu e deloc exagerata.Fiindca, asa cum iarna in Romania nu vine in iulie, nici incetareaplatilor statului in valuta nu e posibila. Niciodata, in nicioimprejurare, Romania nu a incetat platile.
De altfel, agentia merge din presupunere in presupunere. Agentianoteaza: "ratingul de recuperare este bazat pe un scenariu carepresupune o ajustare dezordonata a cursului de schimb, rezultanddin contractia economica prelungita si cresterea incertitudinilorpolitice". Asadar, agentia isi imagineaza: un eventual esec alRomaniei de a indeplini conditiile acordului cu FMI si UE, incontextul unor eventuale dificultati de finantare din plan extern,ar duce la deprecierea continua a monedei nationale. Mai departe, oastfel de eventualitate ar reduce rezervele valutare ale banciicentrale si ar determina retragerea de catre bancile straine asprijinului acordat subsidiarelor lor din Romania.
Presupunerile insa nu se opresc aici. "Credem ca in aceastasituatie - isi imagineaza in continuare agentia - ar urmadificultati financiare severe, necesitand sprijinul guvernului siavand ca rezultat o majorare puternica a datoriei guvernamentale".Ce ar mai urma? "Cum sprijinul creditorilor oficiali nu va mai fidisponibil, guvernul, dupa parerea noastra, nu va fi capabil sa sefinanteze."
Acest indicator, denumit "de recuperare", cu note de la 1 la 6,este o inovatie la care S&P a apelat in conditii specifice.Dupa crizele din anii '90, intai cea din Asia, apoi cea din Rusia,venita pe neasteptate, agentiile de notare, care s-au fript cuciorba - pentru ca n-au prevazut aceste crize - au inceput sa suflein iaurt. Si au tot scazut note, de la un capat la altul alplanetei. Nici criza actuala nu a fost prevazuta. Asa ca dupa ce vatrece - pentru ca nicio criza nu e vesnica - vor fi dezbateriaprinse legate de faptul ca nu au fost pusi pe tapet niciun fel deindicatori de avertizare. Asa ca S&P vine, acum, cu unindicator de recuperare. Agentia nu face prognoze. Nu spune caRomania ar putea inceta platile. Ea recurge la o probabilitate.Spune ce s-ar putea intampla daca tara noastra ar inceta platile.Numai ca o astfel de probabilitate, ajunsa in dezbatere publica, arputea produce ingrijorari. Chiar panica. Plecand de la simplepresupuneri.
Sa analizam. Agentia noteaza : "ratingul de recuperare estebazat pe un scenariu care presupune o ajustare dezordonata acursului de schimb". Cum si de unde ne-am putea trezi noi, pe piatavalutara, cu o astfel de dezordine? Ce ar putea s-o produca? Maiales ca, din martie si pana in prezent, cursul de schimb n-a maicunoscut miscari semnificative. Sau e cazul sa cautam semnificatiiacolo unde nu sunt?
Sigur, presupuneri legate de piata valutara se fac si in planintern. Auzim deseori ca leul ar fi dopat, ca actualul curs ar fiartificial si ca Banca Nationala il tine fortat. Cei care varsalacrimi de crocodil de grija leului sustin ca Banca Nationala isiva epuiza capacitatea de sustinere a monedei noastre; si ca odepreciere dramatica este inevitabila.
Sa fie aceasta adevarul? E limpede ca Banca Nationala nu a fostnevoita sa intervina pe piata valutara, vanzand valuta, pentru aobtine acea miscare nesemnificativa a leului, la care m-am referitdeja, exprimand o relativa stabilitate timp de mai multe luni. Intara, din primavara si pana acum, au intrat sapte miliarde de euro?Unde s-au dus acesti bani? Desigur, nu doar in rezerva BNR. O partea ajuns in pozitiile valutare lungi ale bancilor comerciale.Normal, aceasta oferta valutara s-a impacat cu o oferta de lei,fapt ce asigura echilibrarea pietei.
In acest punct, vocile care, cu insistenta, sustin ca BNRmentine in piata un nivel redus al lichiditatilor ar putea sa-mireproseze ca ignor opiniile lor. Asa sa fie? In septembrie, pepiata monetara interbancara, am vazut dobanzi de 4 sau de 5 lasuta. Exprimand, desigur, exces si nu deficit de lichiditate. Peurma am vazut cum dobanzile urca, mai intai la 8 la suta, pe urmala 10 la suta. Sa intelegem ca a scazut lichiditatea? Nu.Trezorierii bancilor comerciale nu si-au coordonat miscarile. Si,in loc sa tranzactioneze intre ei, cei care aveau surplus delichiditate si cei care aveau deficit, la costuri rezonabile, auales calea cea mai scumpa. Bancile cu surplus au adus la BNR, lafacilitatea de depozit, 4 miliarde de lei. Cu o dobanda de 4 lasuta. Bancile cu deficit au venit tot la BNR, la facilitatea decreditare lombard, platind dobanzi de 12 la suta. Ce a urmat? Auurcat dobanzile. Dar cei care au procedat atat de "imprevizibil"vorbesc, in dezbateri publice, despre nevoia unei piete monetarefunctionale. Fara sa stie ca numai ei pot face aceasta piata. BNRdoar o reglementeaza.
Continuarea miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
