Pe 22 iunie, ziua partidei de fotbal România-Belgia, un eveniment a atras atenţia în mod deosebit. În zona centrală din Koln - oraşul german de pe harta „Euro 2024“ desemnat să fie gazda meciului - începuse încă de dimineaţă să se formeze „zidul galben“. Mii de compatrioţi de-ai noştri s-au mobilizat să întărească galeria naţionalei României. De aici, într-o lungă coloană, au mărşăluit spre stadion. Seara, când a început transmisia televizată a meciului, crainicii ne-au comunicat că în tribunele stadionului sunt 30.000 de români. Mulţi erau români ce fac PIB pentru Germania sau pentru alte ţări din vestul Europei. Dar cei mai mulţi erau turişti veniţi din România.
Evenimentul mi-a amintit de o călătorie de documentare, ca jurnalist, în Japonia. La Agenţia Japoneză de Planificare - instituţie care nu dictează, ci face recomandări guvernului şi companiilor - timp de o zi am trecut prin toate direcţiile, apoi m-am întâlnit cu conducerea instituţiei. La un moment dat am întrebat cât câştigă Japonia din turism… S-a făcut linişte.
Preşedintele agenţiei, intervenind, mi-a explicat că am greşit întrebarea. Japonia nu câştigă… ci pierde! Pierde valută! Cuvântul valută a făcut să se înfierbânte dialogul. Yenul e o monedă convertibilă. Iar foarte mulţi japonezi, în scurtele lor concedii, schimbă yeni pe dolari şi călătoresc în toată lumea. Pentru cei mai mulţi, fiecare călătorie este o şcoală. Dar deficitul din balanţa de plăţi era în creştere de la un an la altul. Numai jumătate din valuta cheltuită de japonezi, în excursiile prin lume, era acoperită de valuta cheltuită de străinii care veneau în vizită în Japonia. Cealaltă jumătate era înregistrată ca deficit… Date recente arată că speranţa de atunci - aceea că lucrurile se vor îndrepta - s-a împlinit numai parţial. Astăzi, la câştigurile din turism, între ţările din G-7, Japonia e ultima clasată. Cu deficit ! În parte din motive obiective. Chiar zilele trecute, teama că un cutremur ar putea să lovească Japonia i-a descurajat pe mulţi dintre turiştii din afara ţării, iar deficitul a crescut.
Analiza planificatorilor din Tokyo, perspectiva din care judecau ei turismul - prin raportarea cheltuielilor valutare ale călătorilor japonezi prin lume la încasările valutare ale ţării din turism şi la deficitul de cont curent persistent - ne ajută să înţelegem mai bine deficitul înregistrat de România. Tot în contul curent. Şi, totodată, ajută să fie înţeleasă mai bine recenta referire a guvernatorului Isărescu, într-o conferinţă de presă, la cheltuielile călătorilor români în afara ţării. „Zidul galben“, de la Köln, e doar un exemplu. Călătoriile din această vară, în Franţa, cu ocazia Olimpiadei, constituie un alt exemplu. Mii şi mii de exemple întregesc „zidul“ în creştere ridicat de milioane şi milioane de turişti români ce îşi petrec vacanţele - mulţi câte două-trei vacanţe într-un an - în staţiuni turistice din afara ţării. E un fapt criticabil? Dimpotrivă, e lăudabil! I-a învinovăţit guvernatorul pe românii care îşi petrec vacanţele călătorind prin lume? Nici vorbă! Ar fi absurd! Doar BNR are propria contribuţie (pozitivă!) la această realitate.
Să judecăm. Leul, încă din septembrie 2006, este convertibil. Ca şi yenul japonez. Libertatea de a pleca oricând din ţară şi de a reveni oricând o avem în aceeaşi măsură ca şi japonezii. Poate chiar într-o mai mare măsură. Un paşaport e lesne de procurat… dacă mai e necesar. În Uniunea Europeană călătorim cu buletinul. Din această vară, guvernul Turciei - drept bonus pentru asaltul turiştilor români - a introdus facilitatea intrării în această ţară doar cu buletinul…ca în UE. Din totalul populaţiei rezidente a României, de fix 19 milioane de locuitori, 1l milioane au depozite în bănci. Au, de fapt, 16 milioane de conturi bancare, pentru că mulţi au câte două-trei depozite. Cu un cont bancar, un card - în leii!!! - şi un telefon cât de cât performant, din orice oraş din România sau chiar sat, poţi să-ţi procuri bilete de avion, să-ţi reţii cameră la hotel, bilete la meci, la spectacole, să achiţi cu cardul orice cumpărătură ori masa la restaurant. Schimbul valutar se face automat ca urmare a convenţiilor încheiate de băncile româneşti cu băncile-corespondent din străinătate. Cum însă, în economie, „masă gratuită“ nu există, această poveste frumoasă are şi un revers. Iar analizarea acestui revers - cu inevitabilele concluzii ce i-au supărat pe câţiva formatori de opinie, între care şi câţiva profesori de economie - îşi are imperativul în apăsătoarea cerinţă de a pune capăt unui deficit persistent în economia internă.
Disputa iscată în spaţiul public, legată de valuta cheltuită de români în vacanţe în străinătate, a alunecat adânc în confuzie. Pe două planuri! În conferinţa de presă de la BNR nu au fost reproşuri, ci analiză; nu a fost invocat deficitul balanţei comerciale ci deficitul de cont curent al balanţei de plăţi!
Să nu ştie criticii că deficitul comercial nu este totuna cu deficitul de cont curent? Sau că soldul negativ al balanţei comerciale nu este totuna cu soldul negativ al contului curent, unde îşi află locul turismul, pe care teoria economică îl înscrie în categoria servicii? De reţinut că balanţa comercială, ce exprimă raportul dintre exportul şi importul de bunuri, este calculată de Institutul Naţional de Statistică. Pe când balanţa de plăţi, cu contul curent si contul de capital, o calculează Banca Naţională.
Desigur, cele două instituţii colaborează strâns. BNR utilizează datele publicate de INS, le prelucrează în baza metodologiei FMI şi le integrează în calculul balanţei de plăţi. În forma finală, care este disponibilă publicului, contul curent cuprinde soldul balanţei bunurilor, cu importurile si exporturile, recalculat de BNR, împreună cu contul serviciilor şi contul veniturilor. Cât priveşte veniturile şi cheltuielile asociate turismului internaţional, ele sunt contabilizate la rubrica servicii, parte a contului curent din balanţa de plăţi. Balanţă pe care o calculează şi o publică doar Banca Naţională. Analiza guvernatorului a vizat un sector economic ale cărui rezultate le măsoară numai BNR. Ar fi fost preferabil să le fi trecut sub tăcere?
Jurnaliştii prezenţi la conferinţa de presă, au reţinut informaţia, aşa cum a fost prezentată: că „deficitul de cont curent a crescut, iar turismul a provocat un deficit major în contextul în care, anul trecut, românii au plătit în străinătate 8,6 miliarde de euro“. Declaraţia este în ziare.
Poate că şi expresia „deficit major“ e şocantă! Sau informaţia că o sumă - fie ea şi de 8,6 miliarde de euro - este socotită deficit! O sumă în care sunt cuprinşi bani din salariile, din pensiile, din afacerile, din economisirile celor care au decis să-i cheltuiască în călătorii! Sau bani trimişi în România de rudele lor care muncesc în afara ţării! Şi atunci care-i problema? Una care merită să fie temeinic analizată. Şi rezolvată. Aceeaşi problemă la care s-au referit planificatorii japonezi! În timp ce turiştii români, în 2023, au cheltuit prin lume valută forte în echivalentul a 8,6 miliarde de euro, turiştii străini care ne-au vizitat ţara au cheltuit aici doar… 4,6 miliarde de euro. Un deficit în contul curent de 4 miliarde de euro. Bani grei! Iar problema este legată de ce face ţara pentru a atrage mai mulţi turişti din lumea largă. Acestui deficit trebuie să i se pună punct!
Pe la jumătatea anilor 1990, la sfârşitul verii, spaniolii au raportat un câştig din turism (un surplus deci) de 20 de miliarde de dolari. Ce a făcut atunci, invidioasă, Franţa ? Guvernul a format o echipă de experţi în turism şi a trimis-o să studieze experienţa spaniolă. Gest util oricând apar, în lume, experienţe câştigătoare. Important este să fie luate în seamă, să fie analizate, înţelese şi urmate.
