Opinii

Adrian Vasilescu, BNR: Nu de preziceri avem noi nevoie, acum, ci de tinte. De programe de batalie

23.06.2010, 00:00 55

Alternativele păreau să fie doar două: impozite inflaţionistesau cheltuieli bugetare mai mici. Guvernul a optat să taiecheltuieli. Salariile bugetarilor urmează să scadă cu 25 la sută,pensiile cu 15 la sută. Şi gata? Rezolvăm problema? Se vede treabacă nu.

Veniturile, neîndestulătoare, n-au cum să acopere toatecheltuielile. Căci bugetul statului are prea puţine încasări, chiardacă adună multe impozite şi taxe; atât de multe (şi mărunte) cumprin puţine locuri de pe planetă mai găsim. Ce vedem în acesttablou? Pentru alimentarea bugetului de stat cu bani, populaţiaplăteşte 19 la sută în plus la fiecare cumpărătură... dar cumpărămai puţin; salariile, substanţial diminuate, fac să fie diminuatăşi suma scoasă din impozite; profiturile companiilor sunt tot atâtde mari... cât totalul accizelor; în sfârşit, pe piaţa forţei demuncă ocuparea rămâne restrânsă şi, deci, şi încasările suntpuţine. Din aceşti bani, plătiţi de noi, nu pot să ajungă decâtsume extrem de mici la sănătate, învăţământ, armată, justiţie,poliţie, administraţie publică. Sau la investiţiile publice:infrastructură, energetică, lucrări edilitare, construcţii. Acestetipuri de cheltuieli sunt şi vor mai continua să fie sufocate.Economia nu-i capabilă, încă, să alimenteze bugetul. Fiindcă, acum,în recesiune, multe companii abia se menţin pe linia de plutire, cuo eficienţă modestă a muncii, cu creşteri mari ale costurilor deproducţie şi cu o competitivitate cu mult sub cerinţe. Până va fialtfel, Ministerul Finanţelor, ca să suplimenteze veniturilebugetare, are doar o singură cale: să tot taxeze şi să suprataxeze.Până acum a reuşit totuşi să nu se atingă de impozitele esenţialeprin care e taxată munca: impozitul pe salarii şi cel pe profit. Şinici de principalul impozit indirect nu s-a atins: taxa pe valoareaadăugată. Cât va rezista?

Există desigur şi o altă cale de a aduce bani la buget: mai multPIB. De unde să iasă însă mai mult PIB dacă întreprinderilecheltuiesc mult, consumă mult, cifrele de afaceri sunt mici, dinaceastă combinaţie neputând rezulta altceva decât o valoareadăugată nesemnificativă? De unde să iasă mai mult PIB dacăblocajul financiar continuă să crească? Şi probabil că nici nu vafi altfel cât timp vom continua să convieţuim cu recesiunea.

Când vom scăpa de recesiune? Nu lipsesc vocile care facpreziceri. Dar nu de preziceri avem noi nevoie, acum, ci de ţinte.De programe de bătălie, cum le numesc strategii militari, custabilirea cotelor care să fie cucerite şi menţinute.

Riscând să-i supăr pe futurologi, voi afirma că mulţi dintre eivând iluzii. Desigur, încercând să descifreze ceea ce ascundvremurile ce vor veni, dar nu reuşesc. Cinghiz Aitmatov, desprecare criticii scriu că este unul dintre cei mai importanţiscriitori de limbă rusă de după Al Doilea Război Mondial, are înacest sens un argument greu de combătut. Un roman al lui din 1995,"Stigmatul Casandrei", a fost tradus în România anul trecut.Generaţia mea însă l-a citit pe nerăsuflate în anii '80.Romanul-parabolă "O zi mai lungă decât veacul", publicat în l980 înfosta Uniune Sovietică, este reprezentativ pentru acel Aitmatov pecare "The Observer" îl defineşte "un scriitor curajos, care nu s-atemut nici în timpul comunismului să denunţe răul şi nedreptatea".În "Stigmatul Casandrei", Aitmatov pleacă de la ideea că "numaiDumnezeu poate cuprinde cu privirea tot pământul", nu şifuturologii ale căror puteri sunt doar omeneşti. Sigur, ei potaduna cunoştinţe vaste, pot dobândi priviri pătrunzătoare care să-iajute să descifreze dialectica viitorului, pe care să le expună încărţi interesante, în conferinţe internaţionale ori în dezbateriintelectuale, adeseori provocând un iureş de opinii şi previziunidespre perspectivele civilizaţiei mondiale, dar nu vor reuşiniciodată să vadă cu precizie spre ce abisuri se rostogoleşte curepeziciune aşa-zisa roată a istoriei. Căci, ne atrage atenţiaAitmatov, nu avem de a face cu o roată adevărată. "Poate e altceva,ceva ce nici nu se poate rostogoli, ceva în genul jantei de laroata turtită de o lovitură zdravănă, cu spiţele în toatedirecţiile - căci formei acesteia de mişcare ştiinţa nu-i găsisepână acum o definiţie atotcuprinzătoare(...). De unele preziceri,făcute de la mare înălţime, dar cu acelaşi grad de nesiguranţă, îţivine să fugi ca de norul negru de ploaie". Pentru că ele pot săanunţe cer senin, dar lumea să se trezească dintr-o dată în haos şiconfuzie.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO