Crestere economica, dezinflatie, somaj in scadere, productivitate in urcare, pofta de consum. Fata frumoasa a schimbarii. Sa nu ne facem insa iluzii. Romania are si o fata urata, inca persistenta. Saracia. Un fenomen ce face ravagii in societate, ucide procese de productie si loveste atat de mult in stimulentele muncii incat eficienta e in pericol sa ramana un simplu vis. Din acest motiv, de care n-am scapat, tara noastra continua sa detina "lanterna rosie" a nivelului de trai in Europa.
Sigur, ramanerea in coada Europei la capitolul bunastare nu-i pentru romani o noutate, ca sa se sperie si sa dea alarma. Ne-am obisnuit sa strangem cureaua. Populatia, in mare parte, s-a obisnuit
intr-atat cu acest "perpetuum mobile" al existentei noastre, gestul a ajuns sa li se para multora atat de firesc, incat "uita" adeseori sa gandeasca, sa spere ca ar putea trai si altfel.
Locul din zona "lanternei rosii" pare hipnotizant. Desi saracia isi desfasoara inca "antenele", revarsandu-se peste zone intinse ale societatii noastre, desi deterioreaza standardul de viata, facand sa prolifereze coruptia si degradarea morala, desi din aceasta cauza au loc grave rasturnari de valori, competenta pierde adeseori teren, asa incat o buna parte a populatiei a ajuns sa nu mai dea doi bani nici pe munca, nici pe invatatura, nici pe cultura, iesirea din aceasta capcana nu a beneficiat de un efort generalizat.
Cum am cazut noi in capcana? Principala vina e inscrisa in contul socialismului, cu acumulari masive in anii '80. S-au tot adunat presiuni inflationiste extrem de puternice. Situatia era asemanatoare unui cazan cu aburi gata sa faca explozie. Dar explozia a intarziat sa se produca. A fost tinuta in loc de un echilibru fragil intre preturi conventionale si retributii conventionale. Nici unele, nici altele nu aveau vreo legatura cu realitatea economica. Lucrurile ajunsesera intr-un punct foarte grav:
s-au acumulat la populatie bani devalorizati, fara acoperire cu marfuri si servicii pe piata. Saracia facuse acumulari masive, incurajata de neputintele unui sistem economic lipsit de eficienta. O saracie tot mai greu de suportat. Rafturile se goleau. Penuria a facut ca pe ambele piete - cea planificata si cea "neagra" - sa circule mai multi bani decat marfuri. Presiunea inflationista crestea neincetat. Criza de marfuri si preturile false au dus cazanul inflatiei in pragul exploziei. Dar la 1 noiembrie 1990 a fost ridicat capacul. Prin masura liberalizarii preturilor. Inflatia si-a inceput galopul.
Ce sanse avea Romania? Atunci, in toamna lui '91, intreaga presa scria ca, dupa ce tara ce a privit inapoi cu manie, bine ar fi fost sa le dea Dumnezeu romanilor mintea care sa-i ajute sa priveasca inainte cu intelepciune. Sa inteleaga ce-i trage inapoi, sa vada unde se afla si unde trebuie sa ajunga, ce au de facut, ce pot lua cu ei in bagajele pentru viitor.
Din nefericire, nu a putut fi depasit principalul handicap al societatii romanesti: dezorganizarea muncii. Cand munca e intelept organizata si, pe deasupra, sprijinita de tehnologii ce-i ridica productivitatea si eficienta, ea produce valori adaugate de care oamenii, piata au nevoie. Iata conditia ca munca sa aduca bunastare! La noi, insa, multa vreme, munca a fost organizata anapoda, in contrasens cu mersul lumii, cu nevoile oamenilor. In aceste conditii, s-au risipit resurse. Si, in loc de belsug, am cules saracie.
Nici astazi, o mare parte a societatii noastre n-a inteles ca niciodata cantitatea de munca - in sine - nu a avut insemnatate. Si nici in prezent. Cui i-ar folosi produse, de orice fel, daca nu si-ar gasi, pe piata, o nevoie si un pret bun?! Mai mult chiar: daca pe piata nu s-ar ivi atat de multi cumparatori, care sa poata plati acest pret bun, incat treaba in cauza sa fie rentabila, la ce bun sa produci?
Visul terapiei de soc a fost implinit numai in parte. Uneori economia a suferit doar socul, fara terapie. In acelasi timp, cele mai multe dintre masurile economice nu si-au probat mult timp eficienta pe piata de consum. Pana in prezent, nici structural si nici calitativ (decat cu unele exceptii) piata de consum nu asigura oferta care sa corespunda nevoilor populatiei. Si mai cu seama suntem inca departe de o piata normala, care sa fie dominata de consumatori. Piata e dominata de marii producatori. Ei au inteles ca pot sa dicteze preturile si sa comande piata.
Avantul economic sanatos, bazat pe eficienta, a devenit un obiectiv imediat. Nu exista decat o singura sansa: un nou stil de munca, dominat de o buna organizare, productivitate si performanta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
