Atacul furibund al Partidului Democrat la adresa premierului Isarescu este poate primul semn efectiv ca partidele nu privesc de fapt cu ochi buni lanasarea, chiar daca deocamdata prezumtiva, a unor figuri noi, dar cu eventuale sanse, in viata politica.
In ultimul timp nu sunt putini cei care se dovedesc gata sa se inchine unor noi idoli, mai ales ca in targ sunt avansate deja nume. Persoane publice si oameni de afaceri se implica in comitete de sprijin pentru noile personalitati cu sanse. Fostul prim-ministru Stolojan se bucura de mai multe initiative in acest sens, in teritoriu si nu doar prin capitala. Numele domniei sale a fost vehiculat chiar si pentru o eventuala nominalizare din partea PDSR pentru functii inalte. Circula mereu mai intens numele premierului Mugur Isarescu, ale carui sanse depind considerabil de o schimbare a perspectivei economice in urma programulu pe care si l-a asumat.
Ambele personalitati au acelasi principal atu: in principiu nu au fost implicate oficial in vreun partid pana acum. Ceea ce, in ochii unei mari parti din populatie, a devenit o buna carte de vizita, gratie imaginii dezastruoase pe care partidele au reusit sa si-o creeze perindandu-se la guvernari care, pentru cei multi, au adus cam acelasi lucru: frustrari ale saraciei si sfidari ale coruptiei.
Ambele personalitati se pot prezenta cu succese de gestiune. Fostul premier Stolojan a ramas, in memoria multor romani, ca un om care stie ce trebuie facut si care este determinat in ceea ce face, reusind astfel, in urma cu cativa ani, intr-o perioada scurta de timp, sa puna cat de cat ordine intr-o economie periclitant dezorganizata de guvernul roman. Domnul Isarescu este artizanul si pastorul Bancii Nationale post-decembriste, cel care a reusit sa mentina la suprafata, fara sa naufragieze, barca unui leu oropsit din cauza ineficientei economiei pe care o reprezinta. Ambele persoanlitati au insa si vulnerabilitatile lor: dl Stolojan, faptul ca ordinea pe care a promovat-o nu a trecut si dincolo de poarta, in intrepridenrile insele, si ca o buna perioada prea s-a situat doar de o parte a baricadei, iar dl Isarescu , dincolo de dansul politic sub mai multe guvernari, nefericita lipsa de fermitate in supravegherea bancara, care, daca s-ar fi efectuat intransigent, ar fi limitat dezastrul inainte de toate din banci cu pondere, precum Bancorex, Banca Agricola si Banca Dacia-Felix. S-ar putea insa ca, intrucat in privinta capacitatii personalitatilor politice de pana acum lucrurile sunt pe deplin lamurite, populatia sa treaca cu vederea vulnerabilitatile noilor figuri politice, mizand tocmai pe calitatile lor dovedite.
Nu in ultimul rand, cele doua personalitati par a se bucura si de credibilitate externa - Stolojan de cand a lucrat in cadrul Bancii Mondiale, iar Isarescu din indelungatele negocieri care, ca guvernator al Bancii Nationale, le-a avut cu reprezentantii insitutiilor finanicare internationale. Nu sunt putini cei care, in necunostinta de cauza sau interesati, nu se abtin sa puna semnul egalitatii intre credibilitatea externa si reprezentarea unor interese straine, dar, daca nu s-ar vorbi de asa ceva, Romania n-ar mai fi Romania. Desi, nu trebuie sa ne retinem a spune lucrurilor pe sleau, ca, din cauza insasi a gestiunii defectuoase de pana acum, care a dus economia din rau in mai rau, dependenta tarii de strainatate, de marile puteri economice si politice ale lumii, in particular de institutiile financiare internationale, a ajuns atat de mare incat spatiul de manevra al deciziilor strict romanesti s-a ingustat sever. In mod evident, aceste centre de putere prefera sa aiba interlocutori acceptati, dar si pentru Romania este preferabil de a exista asemenea interlocutori acceptati, pentru ca acestia pot obtine conditii mai favorabile decat cei care, oricata bunavointa si bunaintentie ar manifesta, nu au insa credibilitate externa.
Din pacate, aceste doua personalitati, deocamdata fara de partid, precum si altele care pot aparea in perioada ce urmeaza - mai cunoscute sau mai putin cunoscute - vor avea de infruntat nu numai aceleasi probleme economice, politice si sociale in Romania, dar, cu mult mai rau, aceleasi formatiuni politice, cu imobilismele si intertiile lor, cu structurile lor de pana acum, cu liderii lor centrali si locali greu de schimbat sau chiar de neschimbat, cu mentalitatile si metehnele lor, cu clientela lor economica, rodata in anumite comportamente de ani si ani in perioada post-decembrista, clientela care isi sustine partidul nu de florile marului si care nu va accepta necesarele schimbari de reguli sau cel putin indispensabila "domnie a legii". Parlamentul ramane pe mana partidelor, care vor forta si formarea guvernului pe baza reprezentarii lor parlamentare, potrivit insesi Constitutiei. Fara sustinere politica, in primul rand si inainte de toate in Parlament, nu se poate promova practic nici o schimbare reala in Romania. Parlamentul, dupa cum a dovedit existnta anilor post-decembristi, a constituit structura cea mai slab promotoare a schimbarii dintre toate institutiile tarii.
Figurile noi, nu doar mai competente, dar, sa speram, mai bune si mai oneste decat cele care au dominat scena politica post-decembrista de pana acum, vor avea de fapt de infruntat, din punctul de vedere al reformei - caci pentru aceasta miza sunt asteptate sa se manifeste in viata politica si economica a tarii - contradictia aproape ireconciliabila care exista intre realocarea spre eficienta a resurselor, care constituie esenta insasi a reformei, si imparteala pe criterii clientelare a resurselor, pe care, in scopuri de partid, de grup sau personale, au practicat-o cu brio fortele politice, din indiferent ce parte a baricadei, ce s-au aflat pana acum la guvernare, si care reprezinta cel mai mare dusman al reformei, un obstacol aproape de netrecut in calea promovarii acesteia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
