România a bifat, teoretic, liberalizarea pieţei de energie în 2017. Practic, avem o piaţă dezechilibrată, cu preţuri ridicate, reguli instabile, lipsă de transparenţă şi o încredere în cădere liberă – atât din partea consumatorilor, cât şi a investitorilor. Ce trebuia să fie o piaţă liberă şi funcţională s-a transformat într-un sistem confuz, tensionat şi vulnerabil la orice criză.
Problema nu a fost liberalizarea în sine, ci lipsa unui plan inteligent de acţiuni de acompaniere. În locul unor măsuri clare, coerente şi bine ţintite, România a improvizat: în plină criză energetică, s-a apelat la o schemă de compensare prelungită, plătită în avans de furnizori, companii private în cea mai mare parte. Statul a întârziat rambursările datorate furnizorilor pentru că i-a obligat prin lege să vândă în pierdere, iar cauzele acestei întârzieri sunt încă neclare. Consecinţele, însă, sunt foarte clare: deficitul bugetar a crescut, s-au introdus noi taxe, iar cetăţenii au ajuns să suporte, indirect, costurile unei politici reactive. Furnizorii, la rândul lor, au fost sacrificaţi iar sistemul energetic a devenit şi mai instabil.
În paralel, energia ieftină din piaţa angro este produsă în proporţie majoritară de companii de stat, care in timpul crizei au înregistrat profituri istorice. Nu toţi furnizorii au acces egal la aceste resurse, deşi ar putea transfera beneficiile către consumatori, prin preţuri mai mici. S-a ajuns, astfel, la o piaţă cu două viteze: unii primesc energie subvenţionată, alţii plătesc preţul întreg.
Este important de spus clar: furnizarea de energie nu este o zonă cu profituri mari. Percepţia că furnizorii „umflă artificial” preţurile este greşită – realitatea este că mulţi dintre ei pur şi simplu nu au acces la aceleaşi oportunităţi ca jucătorii privilegiaţi. Dacă nu avem reguli egale pentru toţi, nu vom avea nici preţuri corecte, nici concurenţă reală, nici investiţii.
Întârzierile ne costă scump
Fiecare decizie amânată a generat un efect de domino. Investiţiile în infrastructura electrica au fost puse pe pauză, digitalizarea reţelelor s-a blocat, iar consumatorii au rămas cu facturi neinteligibile şi opţiuni aproape inexistente. Preţurile finale pentru populaţie sunt printre cele mai mari din Europa.
Dacă vrem energie curată, accesibilă şi sustenabilă, trebuie să construim o piaţă cu adevărat funcţională, nu una întreţinută prin improvizaţii. Iar acest lucru presupune, tot mai clar, electrificarea accelerată a consumului – în transport, industrie şi gospodării – pentru a reduce dependenţa de combustibilii fosili şi a integra eficient energia regenerabilă ieftină.
Viziunea contează
Avem modele europene care demonstrează că o piaţă liberă nu presupune un stat absent. Din contră, acolo unde guvernele au avut viziune şi coerenţă, energia a devenit un avantaj economic real şi un sprijin social autentic. Au fost create politici publice stabile, s-au atras investiţii private, s-au digitalizat reţele, iar sursele regenerabile au fost integrate masiv. Statul a intervenit doar acolo unde era cu adevărat necesar – cu transparenţă, predictibilitate şi în dialog permanent cu piaţa. Rezultatul? Preţuri mai mici prin energia regenerabilă, securitate energetică şi încredere crescută.
România nu trebuie să rămână izolată într-o logică de piaţă închisă. Integrarea reală într-o piaţă energetică europeană funcţională este esenţială –nu doar tehnic, ci şi strategic. Într-o lume interconectată, iluzia suveranismului energetic – în care fiecare ţară se descurcă pe cont propriu – nu este o soluţie. Este un drum spre vulnerabilitate şi stagnare.
Ce avem de făcut
Dacă vrem ca liberalizarea pieţei să fie un pas înainte – şi nu un eşec costisitor – România are nevoie de:
- Un reglementator curajos, deschis la inovaţie şi angajat în sprijinirea pieţei si investiţiilor;
- Investiţii urgente în reţele moderne, digitale, capabile să gestioneze energia regenerabilă şi participarea activă a consumatorilor;
- Avem nevoie de un cadru legal şi de reglementare solid, clar şi adaptat noilor realităţi, care să accelereze tranziţia energetică pe baze echitabile, prin stimularea investiţiilor, un cadru echitabil pentru consumatori şi competitiv pentru piaţă;
- Protecţie ţintită pentru consumatorii vulnerabili, eventual finanţată din surse europene – nu soluţii uniforme şi ineficiente plătite din bugetul naţional;
- Tratament corect şi transparent pentru toţi actorii economici – fără privilegii ascunse, fără demonizări şi fără standarde duble.
Efort colectiv, nu joc de arătat vinovaţi.
Această tranziţie e dificilă pentru toţi – pentru autorităţi, companii şi consumatori. Dar nu putem avansa căutând mereu vinovaţi: ba privaţii, ba străinii, ba „multinaţionalele”, ba statul. Adevărul este că suntem cu toţii responsabili şi doar împreună putem construi o piaţă echitabilă şi eficientă.
România nu duce lipsă de profesionişti în administraţie. Ceea ce lipseşte, de prea multe ori, este cadrul care să le permită să fie eficienţi. Deciziile se iau reactiv, în lipsa datelor şi a unei viziuni clare. Ne mulţumim să menţinem un status quo care nu mai mulţumeşte pe nimeni.
Concluzie
O piaţă de energie funcţională este o condiţie esenţială pentru o economie modernă, rezilientă şi o societate corectă. Iar electrificarea consumului, dublată de integrarea inteligentă în piaţa energetică europeană, trebuie să devină priorităţi reale – nu doar teme de discurs. Avem nevoie de coerenţă, colaborare şi curaj – nu de amânări şi improvizaţii. Energia nu e doar un produs, ci un drept şi un motor al dezvoltării. Să nu-l risipim prin indecizie.
