Se vorbeşte mult legat de deficitul bugetar, nevoia de bani pentru cheltuieli previzibile, dar şi cele neprevăzute (de ex. costurile pandemiei, subvenţii pentru energie, creşterea importantă a cheltuielilor cu apărarea etc.) şi, desigur, despre sursele de finanţare ale acestora. De multe ori, se discută despre necesitatea creşterii gradului de colectare, nevoia şi oportunitatea unei creşteri de taxe şi impozite, la fel pe partea de împrumuturi ale statului. Se vorbeşte mai puţin, însă, despre investiţiile străine directe (ISD) ca sursă de venituri bugetare. Este cert că această temă trebuie şi începe să devină o zonă de preocupare a tuturor responsabililor şi decidenţilor din zona economică şi politică.
Este un context special, chiar am putea spune unic, ceea ce se întâmplă în ultima perioadă, de la momentul începerii conflictului dintre Rusia şi Ucraina, din februarie 2022 încoace. Războiul de la graniţa de nord a României a schimbat foarte multe lucruri, în mod vizibil şi imediat, având şi efecte mai puţin evidente, deşi cu impact major. Printre acestea este şi fluxul ISD în regiunea Europei Centrale şi de Est, inclusiv Rusia, Belarus şi Ucraina, dar şi alte ţări din CSI. Vorbim, în acest context, mai ales despre repoziţionarea României pe harta destinaţiilor acestor investiţii.
Mai concret, în această nouă realitate geopolitică este de presupus că sunt miliarde de USD care îşi caută o destinaţie. De exemplu, în Rusia s-au investit peste 100 miliarde de USD în ultimele decenii, mare parte dintre acestea nemaiexistând acum, fiind pierdute sau retrase de către investitorii străini.
În absenţa războiului, acestor investiţii li s-ar fi adăugat alte miliarde în perioada următoare, conform planurilor de dezvoltare anunţate înainte de război. Acum, brusc, aceşti bani – retraşi sau deja alocaţi, trebuie să-şi găsească o nouă destinaţie. Este puţin probabil ca aceasta să fie Estul îndepărtat, având în vedere existenţa anumitor divergenţe geopolitice între europeni şi China. De asemenea, şi mai puţin probabil este ca aceşti bani să se întoarcă în ţările de origine, precum SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa. Ce se va întâmpla cu ei şi cum se poziţionează România ca potenţială (atractivă) destinaţie pentru toate aceste fonduri?
În primăvară, am realizat un studiu, la nivel european, privind atractivitatea diferitelor ţări europene pentru investitorii străini - EY Attractiveness Survey 2022. Studiul a fost realizat după începutul războiului. Din acest punct de vedere, România este pe un onorabil loc patru, după Marea Britanie, Lituania şi Portugalia.
Mai mult, ţara noastră este considerată ca fiind cea mai atractivă din Europa pe supply chain şi logistică, după doi ani de pandemie şi 10 luni de război în apropiere, pe fondul unor crize punctuale, sectoriale, cum ar fi cea a chip-urilor pentru industria auto, dar şi altele. Cu alte cuvinte, suntem în top pe radarul investitorilor străini care vor să deschidă un business aici ori să extindă unul existent, chiar în condiţiile actuale. Prin urmare, sunt create premisele de bază pentru a atrage şi a asimila o parte importantă a acestui flux neaşteptat de ISD.
Ce impact poate avea acesta asupra situaţiei finanţelor în România? Desigur, asemenea investiţii străine directe vor crea locuri de muncă şi vor contribui prin impozite directe şi indirecte la creşterea veniturilor bugetare.
Atragerea acestora reprezintă, în opinia mea, acea şansă unică pe care o avem ca ţară în contextul descris. Este o măsură care poate face o mare diferenţă în următorii cinci ani, nu doar din punct de vedere al echilibrării bugetului, dar şi în sensul accelerării dezvoltării economiei noastre.
Timpul este critic: banii investitorilor nu vor sta în conturi, iar dacă în următoarele 12-18 luni nu vor fi atraşi în România, aceste fonduri îşi vor face casă în altă parte.
Cum să facem ca investitorii străini să vină şi să rămână la noi în ţară? Este suficient să ştim noi că avem aceste avantaje pentru a atrage investiţii? Categoric, nu – trebuie să ştie şi investitorii străini! De aceea, avem nevoie urgent de o agenţie de investiţii străine modernă, proactivă şi extrem de dinamică. Ceea ce există în acest moment nu este corespunzător cu ceea ce ar trebui să fie, ca rol dinamic în economia naţională. Alte ţări îşi promovează activ şi eficient interesele prin intermediul unor asemenea agenţii şi deja au înregistrat succese notabile.
În acest fel, o strategie de atragere agresivă a investiţiilor străine, care să includă reconfigurarea agenţiei investiţiilor străine în România, trebuie să fie parte intrinsecă şi obligatorie a procesului de dezvoltare economică.
Să nu uităm că majorarea stocului de ISD reprezintă, de fapt, un vot de încredere în perspectivele economice ale României pe termen lung, dar nu ultimul rând îi sporeşte şi importanţa geopolitică, contribuind astfel la siguranţa naţională.
