Introducere. Programul Pilot Monitorizare pe Orizontală a marilor contribuabili reglementat de Ordinul preşedintelui ANAF nr. 11/04.01.2024 („Ordinul”), a fost gândit ca un instrument modern de conformare voluntară, apt să asigure avantaje atât administraţiei fiscale cât şi contribuabililor.
Ordinul trasează explicit arhitectura programului, care se bazează pe efectuarea unui control în timp real asupra activităţii contribuabililor şi un dialog continuu între reprezentanţii acestuia şi autorităţile fiscale.
Cu toate acestea, experienţa practică ne arată o discrepanţă, uneori semnificativă, între scopul pentru care programul a fost creat şi execuţia acestuia.
Cum ar trebui să funcţioneze. Ordinul defineşte programul ca „un control în timp real al unui an fiscal constând în 4 acţiuni de control fiscal realizate după finalizarea fiecărui trimestru”. Acesta are la bază un acord încheiat între contribuabil şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili („DGAMC”), prin care obiectivul declarat este rezolvarea problemelor fiscale în timp real, pentru a îmbunătăţi conformarea şi pentru a utiliza eficient resursele, în condiţiile unor eforturi simultane menite să asigure respectarea obligaţiilor fiscale şi să obţină o colectare corectă şi eficientă, cu reducerea riscului fiscal şi creşterea certitudinii impunerii.
În acest cadru se fixează standardele de lucru: cooperare, transparenţă şi încredere reciprocă pentru o conformare „corectă şi la timp” privind impozitul pe profit şi TVA; efectuarea de „verificări trimestriale” de tip control inopinat/verificare documentară; evaluarea de către organul fiscal a răspunsurilor pentru verificarea completitudinii şi discutarea constatărilor cu contribuabilul; stabilirea de comun acord a tranzacţiilor riscante şi a pragurilor de semnificaţie relevante; interacţiunea periodică (telefon, e-mail, întâlniri) ca element esenţial al programului.
Subliniem că între angajamentele expres asumate de către DGAMC este şi cel de a derula verificări trimestriale, ale căror rezultate ar trebui să poată fi contestate în condiţiile şi termenele prevăzute de Codul de procedura fiscală.
Unde apar problemele. În practică apar însă frecvent tentaţii instituţionale de a agrega constatările într-un singur document care vizează întregul an controlat, document care, în măsura în care este un proces verbal, nici măcar nu ar putea fi contestat de contribuabil.
Or, un asemenea demers nu doar că nu este prevăzut de Ordin ca substitut acceptabil al controalelor trimestriale, ci o astfel de agregare amână fixarea poziţiilor fiscale şi goleşte de conţinut ideea de control în timp real, aflându-se aşadar în contradicţie cu obiectivul expres al programului de monitorizare, cu principiile de cooperare şi interacţiune periodică şi cu obligaţia autorităţii de a evalua completitudinea şi de a discuta constatările pe parcursul anului.
Resurse, ritm şi realism operaţional. Deşi acest program pilot presupune o mobilizare de resurse de ambele părţi iar Ordinul încurajează un dialog continuu şi un calendar trimestrial, constrângerile de capacitate, atât în ceea ce priveşte administraţia cât şi contribuabilii pot genera întârzieri, perioade în care nu există solicitări concrete sau intenţii de verificare efectivă. Tocmai de aceea, menţinerea unei trasabilităţi a comunicărilor, a dezvăluirilor proactive privind operaţiunile semnificative (în ritmul şi logica convenite) şi a cadrului de lucru pe praguri de semnificaţie devine esenţială pentru ca programul să-şi păstreze utilitatea, chiar atunci când ritmul de lucru nu este ideal.
Ce trebuie să facă un contribuabil înscris. Fără a forţa artificial calendarul autorităţii fiscale, este prudent ca fiecare contribuabil să consolideze intern fluxurile de informare pe trimestre, sa documenteze şi transmită la timp operaţiunile semnificative, să solicite formalizarea constatărilor în documente proprii acţiunii de control respective, să clarifice cu promptitudine pragurile de semnificaţie şi tranzacţiile riscante şi, nu în ultimul rând, să ancoreze dialogul în principiile de cooperare, transparenţă ş interacţiune periodică.
Ieşirea din program. Ordinul reglementează inclusiv încetarea participării la program, atât la iniţiativa contribuabilului, cât şi a organului fiscal, în caz de nerespectare a angajamentelor ori de survenire a unor situaţii obiective.
Mesajul-cheie. Monitorizarea pe orizontală are o premisă sănătoasă poate, fără îndoială, să reprezinte un instrument util de management al riscului fiscal în timp real. Pentru ca acest scop să fie atins, este însă nevoie ca acţiunile asumate de administraţia fiscală să nu rămână doar la stadiul de intenţie ci trebuie îndeplinite în mod consecvent, cu bună credinţă şi cu permanentă deschidere la dialogul cu contribuabilii.
