Deloitte aniversează în 2022 trei decenii de activitate în România. De la cinci angajaţi şi trei clienţi într-un apartament, suntem astăzi peste 2.600 de profesionişti care asistă mii de companii în România şi numeroase altele în străinătate. Sunt 30 de ani de impact prin expertiză, încredere şi conectare, de contribuţie distinctivă la ceea ce au însemnat investiţiile, tranzacţiile, finanţările, creşterea şi performanţa economiei, respectiv accelerarea profesională a mii de specialişti.
Lumea afacerilor a evoluat la fel de spectaculos în aceşti ani. În ciuda unui start pierdut şi a unei tranziţii dificile la economia de piaţă, am beneficiat de investiţii străine importante, mai ales în perioadele 1992-1994 şi 2004-2008 (conform analizei ZF). Alături de aderarea la NATO şi UE, capitalul, expertiza şi cultura vestică a afacerilor au ancorat România, sper definitiv, într-un spaţiu ale cărui privilegii sunt mai evidente azi decât oricând. Chiar dacă prezenţa lor în topul celor mai mari companii rămâne relativ modestă, afacerile antreprenoriale s-au consolidat permanent, generând campioni locali şi extinzându-se ocazional în regiune. S-a creat o clasă de executivi performanţi, mulţi dintre ei promovaţi la nivel internaţional, şi a apărut un univers vibrant de startup-uri, investitori de risc şi facilitatori ai inovaţiei. Desigur că ne-am fi dorit capacitate administrativă superioară, investiţii mai mari în infrastructură, păstrarea mai multor români în ţară, intermediere financiară mai ridicată şi educaţie (inclusiv digitală) mai performantă. Am ieşit nesperat de bine din pandemie, cu acces la fonduri europene fără precedent, un sistem bancar puternic şi lichid, interes pentru România în creştere şi ambiţii ale antreprenorilor la cote înalte.
Ne aflăm însă într-un nou moment de mari incertitudini şi emoţii puternice. Urmează cu siguranţă turbulenţe şi dificultăţi economice, potenţial agravate de lipsa încrederii şi de îngrijorări excesive legate de securitate. Din fericire, pandemia ne-a învăţat că avem, ca oameni, organizaţii şi societate, o capacitate aproape nelimitată de adaptare, inovare şi rezilienţă, pe care putem conta acum în faţa unor noi provocări, cu conştiinţa că vom ieşi din ele întăriţi: mai solidari, mai principiali şi mai puţin vulnerabili.
Similar pandemiei, agresiunea Rusiei în Ucraina va produce schimbări profunde şi de durată în Europa, unele generatoare de oportunităţi pe care suntem datori să le înţelegem. Am putea sprijini refugiaţii care vor alege România pe termen lung să se integreze în câmpul muncii. Am putea atrage companii care sunt nevoite să se retragă din Rusia, Belarus sau Ucraina. Putem suplini o parte din capacităţile care se pierd în energie, agricultură, industria auto, sector manufacturier sau în IT şi alte servicii. Putem deveni mai importanţi pentru partenerii noştri occidentali şi beneficia de investiţii suplimentare de capital, tehnologii de vârf şi know-how. Deja mai avansaţi decât mulţi alţii în tranziţia energetică spre regenerabile, putem contribui distinctiv la accelerarea desprinderii de combustibili fosili, inclusiv continuând să investim în nuclear.
Desigur, anumite vulnerabilităţi existente se pot accentua pe termen scurt. Mai devreme sau mai târziu însă, inflaţia se va domoli, deficitele bugetare şi de cont curent se vor mai echilibra, administraţia se va mai reforma, digitalizarea va diminua birocraţia şi va creşte productivitatea peste tot. Cea mai preocupantă vulnerabilitate rămâne însă atractivitatea României pentru români. Am pierdut în 30 de ani peste trei milioane de cetăţeni şi trăim o globalizare tot mai ofertantă pentru capitalul uman, mai ales pentru cei tineri şi educaţi. Studii Deloitte recente arătau că deficitul de forţă de muncă era mai îngrijorător pentru companii decât pandemia şi că un sfert dintre studenţi şi proaspeţii absolvenţi erau interesaţi de emigrare. Sentimentul actual de insecuritate personală adaugă la atractivitatea unui Occident la rândul lui în uriaş deficit de competenţe şi de forţă de muncă. Este imperativ să realizăm că ţările concurează în primul rând pentru resurse umane din generaţii mobile, pentru care rămânerea în ţară este o alegere, şi nu o necesitate. O alegere în care contează mai nou securitatea, alături de alte aspecte, relevate în studii Deloitte, precum educaţia de calitate, buna guvernanţă şi oportunităţile economice şi de carieră. În plus, o eventuală impozitare progresivă la nivel personal ar elimina un avantaj competitiv esenţial, compensator pentru servicii publice de modestă calitate, care nu se vor îmbunătăţi peste noapte.
Economia modernă s-a născut odată cu creditul, adică cu încrederea, şi nu poate prospera în absenţa acesteia. Avem o datorie, faţă de noi înşine şi unii faţă de alţii, să rămânem încrezători. Doar aşa vom putea construi următorii 30 de ani.
Alexandru Reff este Country Managing Partner, Deloitte România şi Moldova
Această opinie a fost publicată în catalogul Top 1.000 cele mai mari companii din România, anuar aflat la ediţia a V-a şi care vorbeşte despre liderii de business din România, companiile care reprezintă 45% din cifra de afaceri totală din economie
