Chiar şi în perioada de criză fără precedent pe care o traversează România, Parlamentul şi Guvernul nu reuşesc să aibă o viziune unitară asupra deciziilor de luat şi a modului în care acestea se cuvine a fi legiferate, ceea ce, din păcate, adaugă la incertitudinea pe care o trăim toţi în aceste zile şi neclarităţile legislative, cu consecinţe potenţiale prejudiciante pentru stabilitatea economică şi socială a României, deja şubrezită de pandemia cauzată de coronavirusul SARS-CoV-2. Regulile jocului economic se schimbă de la o zi la alta şi asistăm la o succesiune de acte normative redactate, inerent, în viteză, şi, din păcate, la ceea ce pare a fi un concurs de legiferare între decidenţii politici, nealiniaţi nici măcar în al doisprezecelea ceas.
În contextul instituirii stării de urgenţă pe teritoriul României, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr. 37/2020 privind unele facilităţi pentru creditele acordate de instituţii de credit şi de IFN-uri anumitor categorii de debitori, scopul declarat de legiuitor fiind de a răspunde problemelor de lichiditate ale persoanelor fizice şi juridice şi de limitare a efectelor negative ce derivă din limitarea sau întreruperea activităţilor socio-economice. Însă, la mai puţin de o săptămână de la publicarea ordonanţei, Parlamentul urmează să voteze o lege cu acelaşi obiect. Dacă proiectul de lege privind suspendarea rambursării creditelor, deja aprobat în Senat, trece de votul Camerei Deputaţilor, legea ar urma să fie trimisă spre promulgare şi, dacă va fi promulgată, va intra în vigoare.
Între OUG 37/2020, deja în vigoare din 30 martie (însă cu aplicare dificilă, în lipsa normelor de aplicare, care îşi aşteaptă încă publicarea) şi proiectul de lege din Parlament există o suprapunere de reglementare, dar şi câteva diferenţe semnificative, dintre care ies în evidenţă cele privind tipurile de contracte pentru care se poate solicita amânarea la plată (proiectul adăugând şi contractele de leasing operaţional) şi criteriile de eligibilitate aplicabile debitorilor, spre exemplu cele privind situaţia de conformare a debitorilor la obligaţiile de plată din contracte (în timp ce, în temeiul OUG 37/2020, pot solicita amânarea doar acei debitori care nu au restanţe la plată sau care le-au remediat până la data efectuării cererii, conform proiectului de lege vor putea solicita amânarea plăţilor debitorii care înregistrează întârzieri la plată de până la 90 de zile).
Reducând aria de aplicare la IMM-uri, proiectul de lege schimbă semnificativ şi criteriile de eligibilitate pentru persoanele juridice, care trebuie să facă numai o declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte faptul că veniturile sau încasările s-au diminuat cu minimum 15% în luna în curs raportat la media celor două luni anterioare (fără a necesita demonstrarea impactului situaţiei generate de pandemia COVID-19). Conform OUG 37/2020 în vigoare, sunt eligibile orice persoane juridice ce deţineau certificatul de situaţie de urgenţă şi au fost afectate direct (prin interdicţia de a-şi desfăşura activitatea, total sau parţial) sau indirect (prin reducerea încasărilor sau veniturilor) de măsurile luate de autorităţi în acest context.
O altă modificare semnificativă pe care îşi propune să o aducă proiectul de lege aflat în dezbatere în Parlament este extinderea posibilităţii debitorilor de a solicita amânarea la plată a creanţelor deţinute împotriva lor de către entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare de creanţe. Suplimentar, proiectul de lege propune suspendarea până la 31 decembrie 2020, la cerere, a oricăror proceduri de executare silită, inclusiv urmărirea silită a bunurilor mobile, urmărirea silită imobiliară sau popririle de orice fel.
Faţă de OUG 37/2020 în vigoare, proiectul de lege din Parlament nu prevede garantarea de către statul român a dobânzii amânate din creditele ipotecare acordate persoanelor fizice (conform ordonanţei, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, le garantează în totalitate creditorilor plata dobânzii ipotecare amânate).
În măsura în care Camera Deputaţilor votează proiectul de lege, rămâne de văzut dacă va urma sau nu promulgarea, iar, dacă va fi legea ar fi promulgată, vom fi în situaţia nefericită de a avea două acte normative în vigoare cu suprapunere de obiect, dar cu neconcordanţă de reglementare (fiind discutabil dacă OUG 37/2020 ar putea fi abrogată de Parlament prin însăşi noua lege, dat fiind că ordonanţa nu a fost încă dezbătută în Parlament). Am ajunge în acest fel într-o situaţie aflată nu doar în contradicţie cu normele de tehnică legislativă, ci şi de natură a bulversa şi mai mult cetăţenii României, mediul de afaceri şi societatea românească în ansamblul ei, deja greu încercată de dificultăţile fără precedent cu care se confruntă. Tocmai faptul că întreaga societate se confruntă cu o situaţie de criză ar trebui să motiveze mai ales forumul legislativ şi forumul executiv să se alinieze pentru realizarea unui obiectiv comun: buna guvernare a ţării, atât cât se poate în condiţiile dificile şi presante pe care le traversăm, ceea ce presupune cel puţin ca provocările suportate de ţară să nu fie accentuate şi prin măsurile celor care ne conduc.
Andrei Burz-Pînzaru, Managing Partner, Reff & Asociaţii
