Opinii

Andrei Rădulescu, director analiză macroeconomică Banca Transilvania: Evoluţii structurale în sfera sectorului bancar din România după Marea Criză Financiară

Andrei Rădulescu, director analiză macroeconomică Banca Transilvania: Evoluţii structurale în sfera sectorului bancar din România după Marea Criză Financiară

Autor: Andrei Radulescu

28.10.2021, 00:02 760

Articolul face parte dintr-o serie de analize despre provocările banking-ului în acest deceniu, realizate de dr. Andrei Rădulescu, Director Analiză Macroeconomică, Banca Transilvania şi publicate pe Blogul BT.

Sectorul bancar din România a urmat îndeaproape modificările structurale la nivelul sectorului bancar din Zona Euro, principalul partener economic, mai ales după aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. O serie de factori au contribuit la această evoluţie convergentă a structurii sectorului bancar intern cu cel din Zona Euro, printre care  creşterea în timp a integrării economiei naţionale în circuitul economic european, precum şi nivelul ridicat al ponderii băncilor cu capital european în peisajul bancar din România.

Astfel, după momentul incidenţei Marii Recesiuni, sectorul bancar intern s-a confruntat cu o creştere alarmantă a ratei creditelor neperformante şi persistenţa acestui indicator la un nivel foarte înalt (peste 20%) până aproape de jumătatea deceniului trecut.

Totodată, expunerea băncilor interne pe sectorul guvernamental a crescut semnificativ după incidenţa crizei economico-financiare (cea mai severă de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial), evoluţie în convergenţă cu cele din Zona Euro.

Această dinamică a fost puternic influenţată şi de dezvoltarea pieţei titlurilor de stat, inclusiv în contextul reformelor implementate sub bagheta Fondului Monetar Internaţional. Astfel, ponderea expunerii băncilor pe sectorul guvernamental în total active a crescut  de la 5% în 2008 la 22,8% în aprilie 2020, respectiv 24% la finalul trimestrului I al acestui an.  

Ponderea expunerii băncilor pe sectorul guvernamental a crescut puternic în prima jumătate a ciclului economic post-criză, când practic economia internă a resimţit puternic valurile şi consecinţele Marii Recesiuni – indicatorul s-a majorat de la 5% în 2008 la 21,1% în 2014 şi a fluctuat ulterior (până la momentul aprilie 2020) în intervalul 21,1% - 22,8%.

Totodată, creşterea expunerii băncilor pe sectorul guvernamental în contextul incidenţei pandemiei nu a fost una semnificativă, de la 22,8% în aprilie 2020 la doar 24% în martie 2021.

 

Pe de altă parte, ponderea expunerii băncilor pe creditul neguvernamental (în total active) a scăzut în cadrul ciclului economic post-criză, evoluţie convergentă cu cea înregistrată la nivelul Zonei Euro, principalul partener economic. Considerăm că această dinamică a fost determinată, în principal, de factori extrinseci, care nu au legătură cu băncile, printre care:

  1. dinamica lentă a investiţiilor productive derulate de companii pe parcursul ciclului economic post-criză (cel puţin din perspectiva comparativă cu ciclul anterior), date fiind consecinţele Marii Recesiuni, îndeosebi la nivelul sectoarelor intensive în factorul capital (construcţii, imobiliare etc);
  2. nivelul ridicat al creditului comercial (factor de tradiţie în economia naţională);
  3. creditarea companiilor multinaţionale de la bănci din afara ţării sau direct de la grupul mamă;
  4. provocările din sfera ţesutului de companii cu capital românesc, inclusiv numărul ridicat al companiilor cu capitaluri proprii negative, care nu sunt bancabile;
  5. creşterea rolului finanţării prin intermediul fondurilor europene, pe fondul implementării programelor Uniunii Europene;
  6. nivelul ridicat al ratei de economisire la nivelul populaţiei în cadrul ciclului economic post-criză (cel puţin din perspectiva comparativă cu ciclul anterior);
  7. gradul redus de dezvoltare al pieţei de acţiuni şi pieţei de obligaţiuni corporate din România în ciclul economic post-criză – subliniem însă faptul că în perioada recentă s-au consemnat evoluţii favorabile în direcţia dezvoltării acestor segmente ale pieţei financiare, care vor contribui ulterior şi la majorarea expunerii băncilor interne pe credite acordate companiilor.

Totodată, reglementările implementate în contextul adoptării normelor de după Marea Recesiune (inclusiv a cadrului Basel III) au determinat o creştere semnificativă a gradului de prudenţă, care a contribuit, ulterior, la însănătoşirea sectorului bancar şi la scăderea semnificativă a ratei creditelor neperformante, spre un nivel sub 4% pe parcursul anului 2021, aspect reflectat în graficul de mai jos.

Sectorul bancar s-a confruntat în ultimele trimestre cu acumularea unui excedent de lichiditate fără precedent, , care a contribuit la creşterea expunerii pe sectorul guvernamental după incidenţa pandemiei, perioadă în care economia reală s-a confruntat cu ajustare indusă de restricţiile implementare pentru contracararea crizei sanitare.

 

 

Concluzionând, această analiză evidenţiază faptul că dinamica pieţei bancare din România este convergentă cu evoluţiile consemnate la nivel european şi mondial, din perspectiva expunerii pe datorie suverană, iar diferenţele sunt determinate, în principal, de specificul naţional.

AFACERI DE LA ZERO