Adunarea Generală a Acţionarilor de la SIF Muntenia (SIF4) are toate şansele să intre în istorie ca unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria zbuciumată a pieţei de capital din România.
La o săptămână de la desfăşurarea şedinţei hotărârile nu au fost încă publicate pe bursă, iar acţionarii nu ştiu dacă punctele de pe ordinea de zi au fost aprobate sau respinse. Care este explicaţia conducerii SIF? "Cu ocazia numărării voturilor exprimate (...) au apărut diferenţe legate de interpretarea anumitor voturi exprimate prin corespondenţă", se arată într-un raport transmis ieri bursei de către Marian Dinu, preşedintele Consiliului Reprezentanţilor Acţionarilor SIF Muntenia.
O explicaţie care a reuşit să-i bulverseze pe investitorii care aşteptau un deznodământ în acest caz. Ce înseamnă "interpretarea voturilor"? Un acţionar poate vota în trei feluri: "pentru", "împotrivă" sau "abţinere". Dacă nu a ales una dintre cele trei variante, atunci votul este nul. Ce este de interpretat? Ce este atât de greu de numărat?
Un asemenea anunţ nu face decât să confirme ceea ce se bănuia de anul trecut, când s-a aprobat proiectul de majorare a pragului de deţinere la SIF-uri de la 1% la 5%: acţionarii au devenit mai puternici şi ameninţă serios poziţiile administratorilor SIF, care conduc aceste companii de peste 15 ani. Nu mai sunt dispuşi să accepte rezultatele prezentate de aceştia. Nu se mai mulţumesc cu dividendele pe care aceştia le propun şi să le lase la dispoziţie zeci de milioane de euro pe care să le investească fără niciun control din partea acţionarilor.
Administratorii SIF nu sunt încă pregătiţi să se dea la o parte. De aceea voturile trebuie "interpretate". Altfel ar fi simplu: bilanţul fie s-a aprobat, fie s-a respins, la fel şi dividendul.
Faptul că doar 10% dintre acţionarii SIF care s-au revoltat în AGA au reuşit să dea peste cap un sistem bine pus la punct de ani de zile, cu voturi prin corespondenţă care susţineau tot ce propuneau administratorii, arată că poziţia patriarhilor de la SIF-uri este tot mai vulnerabilă. Iar SIF Muntenia a picat prima, pentru că este cea mai expusă. Cu 30% din acţiuni în mâna unor milioane de acţionari reziduali (care deţin mai puţin de 500 de acţiuni fiecare), cu alţi 40% din acţionari care nu vin niciodată la AGA, cu un cvorum de 20%, este uşor ca un grup de acţionari care deţine 10% din acţiuni să facă revoluţie, să respingă ordinea de zi şi chiar să schimbe Consiliul de Administraţie.
Totuşi, nici tabăra revoluţionară nu iese cu o poziţie publică, semn că este dispusă la "interpretări". Cu excepţia lui Gheorghe Iaciu, niciunul dintre acţionarii revoluţionari nu a ieşit cu o poziţie publică după AGA. Niciunul nu reclamă lipsa de transparenţă şi faptul că este nevoie de o săptămână de "deliberări" pentru a se număra nişte amărâte de voturi.
O poziţie cel puţin ciudată din partea unor fonduri care au vociferat foarte mult în trecut când a fost vorba despre cazuri asemănătoare. O situaţie cel puţin bizară, care nu face decât să adâncească criza de imagine de care suferă piaţa românească de capital.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
