Opinii

Apple sau cum să „trăiţi visul” american: produceţi ieftin şi vindeţi scump. Să-l copiem la scară naţională!

Fotograf: Bogdan Iordache
03.02.2015, 20:50 1696

Rândurile de faţă au ca punct de plecare rezultatele financiare anunţate recent de către Apple pentru primul trimestru al anului fiscal 2014-2015 (ultimul trimestru calendaristic 2014). Rezultate care au depăşit cu mult toate estimările analiştilor: venituri totale de 74,6 miliarde U.S.D., din care 50 miliarde au provenit doar din comercializarea Iphone (74,5 milioane de unităţi vândute pe tot globul la nivelul trimestrului), profit de 18 miliarde U.S.D., disponibilităţi şi investiţii lichide de cca. 178 miliarde U.S.D. (cam cât P.I.B.-ul anual al României!). Toate aceste cifre fac ca acţiunile companiei să pară subevaluate deşi, atenţie, se află la maxime istorice. Şi chiar aşa şi sunt din moment ce profitul pe acţiune anualizat se ridică la cca. 12 USD iar preţul unei acţiuni este de 115 USD. Cea mai mare companie americană după capitalizarea bursieră păstrează ritmuri susţinute de creştere în ciuda previziunilor sumbre ale multora care îi anunţau sfârşitul odată cu tragica dispariţie a mentorului său Steve Jobs.

E un exemplu de business pentru orice antreprenor de pe mapamond, pentru orice universitate economică din lume. Pentru că, cu o gamă foarte restrânsă de produse, centrată după cum atestă şi cifrele de mai sus pe telefonul mobil, Apple înlătură concurenţi celebri (vezi dispariţia Nokia ca producător şi brand), acaparează cote de piaţă şi face astfel fericiţi acţionarii săi. Marja brută se situează undeva la 37-38%, comparabilă poate cu cea a Coca-Cola. Preţul mediu de comercializare a telefoanelor sale a ajuns în trimestrul menţionat mai sus la 671 U.S.D., în creştere cu cca. 50 U.S.D. faţă de acelaşi trimestru al anului precedent. Telefoane fabricate, ştim cu toţii în ţara cu forţa de muncă cea mai ieftină – China.

Ca să rezum: Apple face un telefon ieftin şi îl vinde scump. Valoarea adăugată este imensă şi reprezintă profit în cea mai mare parte. Pare atât de simplu în teorie, de ideal, încât stai şi te întrebi ce le lipseşte celorlalţi. Care e ingredientul secret sau reţeta ocultă? Şi ca să ating cheia acestor rânduri: poate România ca naţiune să îşi aleagă modelul Apple ca matriţă de dezvoltare? Cum?

Cuvintele cheie în opinia mea, ca morală dacă vreţi a succesului confirmat al Apple pe o piaţă al cărei ritm de inovaţie tehnologică este accelerat, sunt: specializare, brand, management, viziune strategică, diferenţiere. Toate astea generează un grad foarte ridicat de fidelizare a clienţilor, cheia pentru reuşita unui business.

Voi transpune pe scurt (am extins la nivelul unor articole precedente aspectele principale la nivelul macro) pe cazul României ingredientele Apple.

  1. Specializarea. Vremea lui „ne pricepem la tot” a apus de mult. Să ne centrăm pe domeniile unde avem şanse de a crea şi exploata avantaj competitiv ca naţiune: tehnologia informaţiei în primul rând, turism (dar pentru asta e nevoie bineînţeles de infrastructură), sectorul viticol, ş.a. Se poate crea valoare adăugată cu conţinut ridicat de profit în aceste „industrii”.

  2. Brand. Nu-l avem ca naţiune, au fost numai heirupisme tipice nouă. Brand ca ţară şi branduri la scară sectorială: Dracula pentru turism e un bun punct de plecare.

  3. Management şi viziune strategică. Atât central, la conducerea României, cu rolul evident de a susţine inclusiv fiscal sectoarele cheie, dar şi la nivelul fiecărei companii în parte. Sunt exemple bune şi de învăţat şi aici: Allview e un produs românesc fabricat în China, ca şi Iphone. Şi trăieşte pe piaţa locală, se luptă cu greii. Ne lipseşte cu totul viziunea strategică din păcate. Sunt absolut convins că în momentul lansării Iphone 6, specialiştii companiei lucrau deja la noua generaţie de telefoane.

  4. Diferenţiere. E modelul ales de Apple care se vede la toate palierele business-ului, un singur telefon şi nu o gamă extinsă cum au făcut toţi ceilalţi, un design unic iniţial, copiat ulterior de restul, ş.a.m.d. Dacă vom continua să exportăm cherestea, cereale, energie şi fier vechi nu ne vom putea diferenţia niciodată. Ba mai mult le creăm altora avantaje competitive pentru propriile strategii. Domeniile menţionate de mine mai sus sunt genetic predispuse la diferenţiere. Dar ca să dau un singur exemplu a trebuit ca Prinţul Charles să descopere România autentică în chiar mijlocul ei pentru a afla şi noi că se poate, că există „cerere” turistică.

 

Dacă toate cele de mai sus vor fi setate corect se poate crea fidelizare. Inclusiv a propriei forţe de muncă în sensul păstrării şi valorificării sale pe plan intern.

Susţin renunţarea la modelul de dezvoltare centrat pe forţa de muncă ieftină (vezi cazul industriei auto unde alte ţări ne concurează mai eficient, Maroc de exemplu). Acest model creează cercuri vicioase la scară macro. Nu încurajează creşterea importantă a nivelul de trai şi, pe această bază, a consumului intern, etc., etc.

Când vă încearcă pesimismul deschideti site-ul Apple. Uitaţi-vă la evoluţia cursului acţiunilor sale, aduceţi-vă aminte de emoţia pe care aţi avut-o când aţi ţinut ca o icoană în mână primul Iphone şi, mai presus de toate, spuneţi cu voce tare pentru a avea şanse de a conştientiza mai bine mesajul: „E făcut de oameni ca noi care au curajul de a-şi trăi  visul”.

Cât despre subsemnatul, nu am decât un singur mare regret: că nu deţin mai multe acţiuni Apple...

Prof. Dr. Eduard Dinu – A.S.E. Bucureşti

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO