Scriam acum câteva luni în Ziarul Financiar despre pericolul instaurării deflaţiei în economia românească. Deşi destule voci au combătut, e adevărat timid, opiniile subsemnatului, datele statistice ulterioare au demonstrat justeţea celor afirmate. Siteul Băncii Naţionale: -1,67% rata inflaţiei iulie 2015 versus iulie 2014 faţă de o ţintă de 2,5%.
Politicul, tot politicul de această dată căci opoziţia a primit un măr otrăvit acum ceva vreme din partea celor aflaţi la putere odată cu noul Cod Fiscal îmbibat de oferte promoţionale în materie de taxe şi impozite, a votat recent diminuarea TVA la 20% începând cu 2016 de la nivelul actual de 24%. E unul din steroizii menţionaţi recent de profesorul Dăianu într-un articol publicat de acelaşi Ziar Financiar. Care este menit desigur să apese mai tare pe pedala consumului în detrimentul evident al investiţiilor. Competitivitatea precară a economiei locale nu va putea susţine surplusul de cerere astfel încât un efect uşor de bănuit va fi majorarea deficitului comercial. Mai mult concurenţa mimată în sectoarele cheie ale economiei locale determină capitalizarea surplusului de cerere la nivelul unor oligopoluri aşa cum e cazul distribuţiei de carburanţi, sector luat a nu ştiu câta oară în colimator de către Consiliul Concurenţei.
Alt steroid injectat prin vena politică în economia României: majorarea veniturilor unor categorii salariale fără legătură cu dinamica productivităţii muncii (care, spun iar evident, nu poate creşte fără investiţii majore în retehnologizare, infrastructură, ş.a.m.d.).
Nu e mai puţin adevărat că sunt şi steroizi externi care îşi manifestă acţiunea şi aş aminti aici în primul rând preţul în scădere accentuată al ţiţeiului.
Ar trebui susţin o parte din economişti ca toate aceste susţinătoare de efort să împingă creşterea economică anuală spre 4-5%. Deşi nu tăgăduiesc necesitatea reducerii poverii fiscale nu mă număr printre aceştia în sensul că nu cred acest nivel odată atins va fi sustenabil pe termen mediu şi lung. Ba, mai degrabă cred că efectele negative ale acestui complex de stimuli administrat forţat vor fi mult mai persistente.
Bolile cronice ale economiei româneşti cer medicamente şi nu steroizi: infrastructură precară care determină necompetitivitatea tuturor sectoarelor, investiţii păguboase, concurenţă inexistentă în sectoarele primare care propagă ineficienţa în aval, sector bancar subezvoltat, bursă locală care nu este o alternativă reală de finanţare sunt doar câteva.
Apropos: cam care o fi durata medie de viaţă a unui culturist?
