Cei 1.000 de oameni de business prezentaţi anual în acest anuar, fie că sunt directori de companii -, aşa-numiţii C-level, fie antreprenori, constituie avangarda de leadership a mediului de afaceri românesc.
De modul în care văd ei lumea, de ambiţiile, temerile şi forţa lor depinde felul în care va arăta economia românească în anii ce vin.
Acest anuar a început să fie realizat într-o perioadă în care leadershipul românesc de business depindea în mod covârşitor de leadershipul extern. Erau anii 2005–2006, premergători aderării României la Uniunea Europeană, când multinaţionalele au reprezentat principalul factor de modernizare a economiei, prin privatizări şi investiţii străine directe, greenfield.
România venea după câteva decenii de izolare, iar necesara reînnodare a activităţii economice locale de circuitele mondiale, europene sau extraeuropene, a trebuit să fie realizată iniţial exclusiv de manageri străini, aşa-numiţii expaţi, în acea perioadă.
Ei au fost aduşi fie la bănci şi la marile întreprinderi privatizate cu capital străin, fie pentru a conduce operaţiuni greenfield locale.
În acei ani, „expatul“ era privit ca un personaj aparte, purta o „aură“ şi, într-adevăr, aşa cum spune şi Tolstoi în debutul romanului Război şi pace, familiile fericite nu au o istorie, ci doar cele zbuciumate.
Expaţii din acei ani erau adevărate personaje, care trebuia să se descurce într-un mediu de business destul de ostil, cu inflaţie ridicată, în care aproape totul trebuia luat de la început şi reinventat.
Astăzi, directorii generali ai marilor companii de retail sau ai băncilor cu capital străin sunt mai puţin cunoscuţi; aproape totul se desfăşoară în cadrul unui mecanism care funcţionează fără pasiunile şi energia caracteristice anilor de început ai investiţiilor străine în România.
Iar în multe dintre multinaţionale avem astăzi români la conducere; spre exemplu, în aşa-numitele Big Four, companiile de consultanţă şi audit, de mult timp nu mai
există niciun cetăţean străin la vârf.
Mai mult, a venit şi rândul firmelor locale să joace cu expaţi la cel mai înalt nivel, astfel încât top 1.000 din 2025 al leadershipului românesc de business arată mult mai matur.
Maturitatea în business înseamnă ca organizaţiile să nu mai depindă de personalitatea X sau Y, ci aparent să meargă de la sine, chiar dacă la vârf nu mai există talente, ci oameni care fac corect lucrurile.
Din acest punct de vedere, pentru a trece în următoarea etapă de care are nevoie economia României, şi anume extinderea pe pieţele internaţionale a jucătorilor cu capital privat local, businessul românesc va avea nevoie să îşi selecteze proprii „eroi“ ai expansiunii.
În acest moment, situaţia este precum mugurii plantelor de primăvară care dau să spargă pojghiţa de gheaţă: cei mai insistenţi şi talentaţi vor reuşi să ne permită să ne imaginăm cum va arăta un Who’s Who 1.000 al celor mai importanţi lideri de business ai companiilor româneşti care s-au extins în regiune şi la nivel internaţional.
Anuarul a pornit de la o nevoie simplă, de a avea o informaţie sintetizată despre profilul celor care conduc cele mai importante firme din 20 de mari sectoare de activitate, câte
50 de persoane pentru fiecare sector.
Este, de fapt, un exerciţiu anual de actualizare a informaţiilor despre cei care au în mâinile lor destinul celor mai mari companii din România. Către aceşti oameni îşi îndreaptă privirile sutele sau miile de oameni din organizaţii.
De fapt, în condiţiile în care economiile europene strâng rândurile în faţa competiţiei chineze şi americane şi au ca obiectiv o integrare mai profundă, internaţionalizarea inclusiv a managementului de mijloc din companii va urma inexorabil. De aceea tinerii manageri şi antreprenori locali vor lua tot mai mult în considerare cariere şi dezvoltare internaţionale, regională şi europeană cel puţin, mult mai devreme. Who’s who in business în România azi, Who’s who in Europe mâine.
