Ceea ce s-a întâmplat la finalul anului 2024 pe şcena politică şi socială a României nu prea a fost previzionat: apariţia de nicăieri a lui Călin Georgescu, intrarea POT în parlament (cu o săptămâna înainte nici nu ştiam că există acest partid), influenţa platformei TikTok în ascensiunea lui Călin Georgescu şi a retoricii promovate de acesta, divizarea atât de evidentă a societăţii, lupta dintre cei percepuţi ca fiind parte a sistemului şi cei antisistem, etc.
George Simion, AUR, Diana Şoşoacă, SOS, erau deja acolo pe această retorică şi nu au reprezentat o surpriză.
Dar dincolo de TikTok, retorica – suveranistă, naţionalistă, patriotistă, anti-UE, antioccident, antiamericani, anti-NATO, antirăzboi – are şi o bază care creşte mai ales în ţară, unde nu toată lumea gândeşte ca în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Braşov, Sibiu, oraşe şi judeţe care au avut şanse mai mari din punct de vedere economic decât altele.
Să nu uităm că primele 10 judeţe din România fac 70% din cifra de afaceri totală pe economie şi angajează 80% din oameni.
Restul de 32 de judeţe, oraşele, comunele, satele lor, nu s-ar putea spune că o duc aşa de bine.
Destul de mulţi români se întreabă ce le-a adus lor Uniunea Europeană, americanii, austriecii, NATO, Soroş sau cine o mai fi, pentru că ei nu au avut deloc de câştigat din capitalism, şi-au pierdut locurile de muncă din fabrici, oraşele arată ca vai de ele, sunt jefuite de către liderii politici şi clanurile interlope, copii le-au plecat, fie în oraşele mari în varianta cea mai fericită, fie în străinătate, nepoţii nu stau pe lângă ei, deci existenţa lor este pusă sub semnul întrebării.
Toate aceste lucruri au fost ţinute în frâu de anumite creşteri de pensii, de creşterii de salarii, de retorica PSD că au grijă de oameni, şi de ei, nu numai de cei din Bucureşti.
Când şi-au dat seama că PSD-ul îi părăseşte, toţi aceştia s-au îndreptat către AUR şi peste noapte s-au regăsit în retorica văzută pe platformele sociale promovată de George Simion, Diana Şoşoacă şi mai nou, Călin Georgescu.
TikTok-ul este platforma socială cu cea mai rapidă ascensiune şi pe care în acest moment stau nouă milioane de români, de toate categoriile, nu numai copii şi tineri
Cuvintele grele – suveranitate, patriotism, naţionalism, ce am fost odată şi nu mai suntem, Ceauşescu era un mare patriot, iar aştia de acum sunt nişte trădători, uite ce lider au maghiarii în Viktor Orban care se bate cu toată lumea – au câştigat teren în mintea lor, iar rezultatul s-a văzut la vot.
Ca să nu mai vorbim de războiul din Ucraina care a readus în minte ideea „să nu te pui cu ruşii”, mai bine să fii prieten cu ei decât împotriva lor. Iar faptul că suntem în NATO, că am sprijinit Ucraina nu a fost pe placul tuturor.
Vrem, nu vrem, războiul, să nu fim implicaţi în război, este o temă extrem de prezentă în mintea multor români, şi nu numai în mintea celor de la ţară, ci şi în mintea celor din oraşele mari.
Care sunt temerile corporatiştilor: să nu vină războiul peste noi şi să nu sărăcească
De când a început războiul din Ucraina agricultorii/fermierii noştrii se tot întreabă de ce trebuie să îi ajutăm noi pe ucrainieni care ne-au invadat piaţa cu produsele lor, au scăzut preţurile, afectându-i pe ai noştrii. Iar guvernul, în loc să-i ajute pe fermierii români, i-au ajutat pe ucrainieni.
Deşi agricultura are o pondere mică în PIB, de numai 2%, angajează şi antrenează într-un fel sau altul peste 2 milioane de români, care depind de recoltă, de vreme, de preţuri, de inputuri, de desfacere, etc. Iar în ultimii trei ani piaţa nu le-a fost deloc favorabilă.
Percepţia foarte multor români din oraşele mici, mijlocii, din zona rurală este că nimeni de la Bucureşti nu are grijă de ei, ci doar în campania electorală îşi aduc aminte de ei când le dau nişte majorări de pensii, nişte ulei, nişte zahăr, nişte găleţi. În restul anului şi anilor între alegeri cei conectaţi la partide, la guvernare fură de rup, iar oraşele, comunele, satele arată jalnic, părăsite şi unde nu-ţi vine să mai trăieşti.
Dacă ne îndreptăm către oraşele mari, chiar şi acolo unde puterea de cumpărare şi nivelul de trai este la nivelul mediei din UE, generaţiile au alte probleme. Corporatiştii, peste care au trecut anii şi nu mai pot să iasă atât de uşor din poziţia în care sunt, pentru că nu au unde a se duce la mai bine, se întreabă ce au câştigat ei jertiifindu-se pentru multinaţională.
Noile generaţii, care de abia acum se confruntă cu piaţa muncii, vin din familie cu retorica bunicilor şi părinţilor că Ceauşescu le-a dat slujbe şi case, ceea ce societatea de astăzi, ceea ce guvernul, nu le dă. Ca să nu mai vorbim de bănci, care orice ar face, sunt inamicul tuturor.
Cum bântuie fantoma lui Ceauşescu printr-o cafenea Starbucks
Şansa mea, a Ziarului Financiar, este că ne întâlnim cu foarte mulţi oameni, de toate categoriile şi interacţionăm cu ei, cu ideile lor, cu poveştile lor, că mergem în ţară cu conferinţele noastre unde ne confruntăm cu o altă retorică decât cea de la Bucureşti.
Prin articolele noastre, prin reportaje, prin comentarii şi opinii, încercăm să surprindem ceea ce auzim şi ceea ce vedem. Mai jos aveţi o selecţie a articolelor pe care le-am scris în ultimii ani şi care anunţau o schimbare de retorică care acum a ajuns şi la Bucureşti, în prim planul politicii, a societăţii şi a economiei.
Atenţie că această retorică, aceste întrebări, aceste nemulţumiri, aceste frustrări câştigă teren cu sau fără TikTok.
