Preşedintele Klaus Iohannis nu are o mână bună la premieri. Până acum, în numai 6 ani de mandat, a vorbit cu 7 - Ponta, Cioloş, Grindeanu, Tudose, Dăncilă, Orban şi acum Cîţu.
Băsescu, în 10 ani de mandat, a avut 4 - Tăriceanu, Boc, Mihai Răzvan Ungureanu (cred că lumea a şi uitat de el) şi Ponta. Emil Constantinescu a avut 3 premieri în 4 ani de mandat - Ciorbea, Radu Vasile şi Isărescu. Ion Iliescu în 10 ani de mandat a avut 4 premieri - Roman, Stolojan, Văcăroiu şi Năstase.
Eu sper că Florin Cîţu va rupe această tradiţie de mână proastă a lui Iohannis, mai ales că preşedintele are guvernul lui, rezultat după alegeri parlamentare, cu o majoritate în Parlament. Cioloş şi Orban erau la Palatul Victoria, dar majoritatea era a PSD-ului.
Foarte multă lume este surprinsă de ascensiunea lui Florin Cîţu, în frunte cu colegii lui de generaţie, economişti şi bancheri, plus colegii de bancă sau de desk din Trezoreria ING Bank. Ar fi interesant de văzut care este părerea lui Mişu Negriţoiu, fostul lui şef de la ING care l-a adus ca economist în bancă, l-a promovat şef al Trezoreriei, iar apoi relaţia s-a sfârşit printr-un proces între Cîţu şi ING în urma unei restructurări de poziţie. Florin Cîţu a pierdut acel proces.
Nu mulţi actori din politică se pot lăuda cu această carieră politică.
Florin Cîţu este primul bancher şi primul venit din sectorul privat care reuşeşte să ajungă în capul mesei de la Palatul Victoria. A mai fost Isărescu în 1999-2000, dar el venise de la stat, de la Banca Naţională.
Nu ştiu cum va fi ca prim-ministru, - timpul, rezultatele şi datele statistice o vor arăta. Şi mai ales votul. Sper să nu îngroape PNL şi alianţa de guvernare aşa cum a făcut-o Cioloş cu guvernul tehnocrat din 2016. Sper ca după mandatul lui, AUR să nu vină la putere.
Dar în comparaţie cu premierii PSD, precum Viorica Dăncilă şi Mihai Tudose - un preistoric faţă de lumea globală de astăzi din care şi România face parte, trăind în mentalitatea că străinii ne fură (ce să mai fure din Brăila, pe care Tudose, ca parlamentar de 20 de ani, a adus-o în sapă de lemn) - şi chiar Sorin Grindeanu, care nu se poate lăuda cu prea multe lucruri decât că a scos oamenii în stradă, Florin Vasile Cîţu (cum le place PSD-iştilor să-l numească, ca şi cum ar trebui să-i fie ruşine de numele Vasile; mentalitate de Teleorman) este la ani-lumină.
La Palatul Victoria Cîţu va face exact ce a făcut la Ministerul Finanţelor, adică va încerca să dea bine în faţa pieţelor financiare externe, dar şi interne, va vorbi cu băncile străine, cu analiştii externi şi interni, cu agenţiile de rating, cu FMI, Banca Mondială, cu Bruxelles-ul pe aceeaşi limbă.
Cu această imagine externă, Ministerul Finanţelor, Guvernul, Romînia vor reuşi să împrumute în continuare încă 100 de miliarde de lei (am pus o cifră rotundă) pentru a ţine bugetul în echilibru în perioada de criză în care se află toată lumea.
De fapt, Ministerul Finanţelor va lua împrumuturi de aproape 150 de miliarde de lei, pentru că la deficitul bugetar din 2021 se va adăuga şi refinanţarea datoriei publice existente, care ajunge la scadenţă şi care nu va putea să fie rambursată, ci rostogolită.
Cu deficitul bugetar din 2021 de aproape 100 de miliarde de lei, la care se adaugă cele 100 de miliarde de lei din acest an (92 de miliarde de lei, de fapt), datoria publică a României va depăşi în pas alert 500 de miliarde de lei, adică peste 50% din PIB.
La 60% din PIB, nivel care va fi atins în 2022-2023, România va intra pe lista roşie de avertizare.
O precizare: şi dacă ar fi fost PSD la putere sau altcineva, Ministerul Finanţelor tot ar fi trebuit să împrumute aceeaşi sumă, de aproape 100 de miliarde de lei, pentru a acoperi deficitul bugetar de 8-9% din PIB, şi implicit ar fi majorat datoria publică a României.
Guvernul Orban, cu Florin Cîţu ministrul finanţelor şi şef de facto al Trezoreriei (pentru că pe Tiberiu Mavrodin, directorul Trezoreriei, l-a tras pe linie moartă), a făcut acest deficit bugetar imens din 2020 pentru că jumătate din el aparţine acestei crize a COVID-19.
Cîţu a lăsat lichiditate în economie prin scutiri de taxe, impozite, amânări la plată, şomaj tehnic (nu a fost numai în România, ci în întreaga lume), moratoriul de plată a ratelor la bancă, programul IMM Invest (care costă bugetul de stat chiar dacă banii sunt daţi de bănci) plus plata mai rapidă a facturilor, plus rambursările mai rapide de TVA etc.
Toţi aceşti bani s-au dus în conturile companiilor private şi de stat, plus în conturile angajaţilor. Că o parte din bani s-au dus şi în contul companiilor sau camarile de partid, este adevărat.
Eu sper că Florin Cîţu, în calitate de premier, va trimite corpul de control să vadă cum vor putrezi în depozite materialele sanitare achiziţionate la suprapreţ, prin contracte de peste 200 de milioane de euro pe care el, în calitate de ministru al finanţelor, le-a finanţat.
Cu ajutorul BNR, care a scăzut dobânda de referinţă şi a început să cumpere titluri de stat de pe piaţa secundară, Florin Cîţu a evitat în martie şi aprilie o criză a României pe piaţa titlurilor de stat, atunci când băncile erau extrem de reticente să împrumute Ministerul Finanţelor.
Când a început criza, randamentul la titlurile de stat româneşti urcaseră la peste 6%, iar Finanţele aveau mari probleme de lichiditate, dar după intervenţia rapidă a BNR dobânzile au scăzut spre 4%, iar Trezoreria a reuşit să se împrumute fără probleme.
Din acest punct de vedere, Banca Naţională şi Florin Cîţu au vorbit pe aceeaşi limbă, au avut acelaşi scop, spre deosebire de anii anteriori, în care PSD îşi umfla muşchii ca să-i arate lui Isărescu cine-i şeful.
Când era la minister, Florin Cîţu a tot pedalat pe ideea că guvernul Orban pune accent mai mult pe investiţii decât pe consum, cum făcea PSD, dar nu a făcut altceva decât să plătească nişte facturi la nişte proiecte începute anterior, cred căde pe vremea lui Boc, când începuse metroul din Drumul Taberei. Stadioanele pentru Euro 2020-2021 au fost începute pe vremea PSD-ului.
Nu-mi amintesc ca vreun proiect major să fie început pe vremea guvernului Orban, cele mai multe fiind la stadiul de studii de fezabilitate sau licitaţii.
În rest, ca ministru al finanţelor, Florin Cîţu nu s-a remarcat prin altceva mai mult decât prin prezenţa pe Facebook, unde şi-a mutat biroul şi unde tot timpul citeam că “românii trebuie să ştie sau să afle”, dar nu am aflat niciodată ce. Nu am aflat ce a făcut Teodorovici, fostul ministru de finanţe, cum ne-a vândut la ruşi prin Banca Internaţională de Investiţii, nu am aflat ce a făcut PSD mai mult decât se ştia deja prin datele statistice.
Nu cred că Florin Cîţu, ca premier, vrea să facă o revoluţie bugetară în România, nu va tăia la sânge, nu se va atinge de cheltuieli (între 20 şi 30% din cheltuielile bugetare au preţuri supraevaluate), nu va restructura aparatul fanariot bugetar. Va trage de timp până să ia măsuri de restructurare a bugetului (90% din venituri se duc pentru plata salariilor bugetarilor şi a pensiilor), în speranţa că revenirea economică, în cel mai bun caz în 2022-2023, va acoperi lipsa de măsuri dure care ar avea un efect electoral negativ pentru PNL şi coaliţia de guvernare.
Cred că şi cei din ANAF râd de frazele goale din programul de guvernare care vizează creşterea încasărilor la buget, digitalizarea instituţiei sau alte măsuri de reorganizare şi restructurare.
Nu ştiu dacă va avea dorinţa şi forţa să urmărească ca un buldog programul de implementare a măsurilor necesare pentru atragerea miliardelor de euro din fondul de rezilienţă constituit la nivelul Uniunii Europene. ŞI aici mă refer la banii care sunt gratis, dar pentru care trebuie să faci documentaţie, să ai proiecte etc.
Cu banii împrumutaţi de la Uniunea Europeană care trebuie daţi înapoi nu vor fi probleme. Nu cre că-şi va asuma vreo restructurare bugetară de personal astfel încât, în 4 ani, factura de plată a salariilor la stat să scadă de la 1,24 milioane de angajaţi la 1 milion de angajaţi.
Cu 9% din PIB, cât costă salariile bugetarilor, România nu va putea să trăiască prea mult, decât prin creşterea taxelor şi impozitelor care să acopere aceşti bani.
Prin programul de guvernare, premierul Cîţu nu şi-a asumat cifre concrete, aşa cum cerea de la guvernele anterioare, când era economist la ING.
Eu sper că Florin Cîţu nu va sta la Palatul Victoria cât să treacă timpul mai repede până să ajungă la Banca Naţională. Oricum, este de remarcat faptul că a avut curajul să intre în mocirla politică, pentru că nu este aşa de uşor să fii înjurat în fiecare zi şi nu e aşa de uşor să-l auzi pe playboy-ul PSD-ului, Orlando Teodorovici (care nu a mai intrat în Parlament pentru că nu l-au votat prea mulţi oameni), spunându-i: “Arăţi ca un chiparos, nu vezi că eşti prost!?”.
De pe margine, toată lumea are cele mai bune idei, cele mai bune păreri despre ce trebuie făcut, ce decizii trebuie să ia un ministru, un guvern, ce trebuie reformat şi restructurat etc., dar nu sunt prea mulţi doritori din sectorul privat să intre în haznaua politică.
Politica se face de pe margine.
Iar Florin Cîţu şi-a asumat acest lucru şi a câştigat.
Eu sper ca după 4 ani, când i se termină mandatul, să nu ajungem să-i regretăm pe Cioloş, Grindeanu, Dăncilă şi nu în ultimul rând pe Mihai Tudose, cel cu care PSD mai defilează în secolul XXI.
