Opinii

Pentru că nu avem marketing de ţară iar marketingul politic ne îngroapă, ne vindem ieftin iar salariile sunt mai mici în România: degeaba avem taxe reduse dacă un investitor preferă să câştige 4-5% la Praga sau la Varşovia, decât 7-10% la Bucureşti

Opinie Cristian Hostiuc, director editorial al ZF

Pentru că nu avem marketing de ţară iar marketingul politic ne îngroapă, ne vindem ieftin iar salariile sunt mai mici în România: degeaba avem taxe reduse dacă un investitor preferă să câştige 4-5% la Praga sau la Varşovia, decât 7-10% la Bucureşti

Autor: Cristian Hostiuc

23.02.2020, 18:46 3140

Mihnea Şerbănescu, unul dintre cei mai cunoscuţi consultanţi imobiliari de pe piaţă, a răbufnit vineri la ZF Live: Ne vindem ieftin, suntem percepuţi şi evaluaţi ca o ţară de discount, un investitor mai degrabă cumpără o clădire de birouri în Praga cu un randament de 4%, sau la Varşovia cu 5% decât să cumpere aceeaşi clădire de birouri cu un câştig de 7% la Bucureşti.

Cu cât randamentul este mai mare cu atât preţul activului este mai mic. Aceeaşi clădire de birouri are un preţ la Bucureşti şi un alt preţ, mai mare, la Praga sau la Varşovia.

Ce înseamnă acest lucru: la o investiţie de 100 mil. euro un investitor câştigă din chirii 4 mil. euro pe an în Praga sau 5 mil. euro la Varşovia, în timp ce la Bucureşti câştigă 7 mil. euro pe an.

Adică pe 10 ani, cât înseamnă contractele de chirie, un investitor preferă să piardă 20-30 de mil. euro decât să vină să investească în România.

Pentru că investitorii au această percepţie faţă de România şi salariile pe care sunt dispuşi să le plătească sunt mai mici.

O companie plăteşte 1000 de euro în Polonia sau chiar 1200 de euro în Cehia dar, pentru acelaşi job, în România nu plăteşte mai mult de 700 de euro.

În Polonia investitorii mai degrabă acceptă un salariu minim de 750 de euro decât 280 de euro în România.

Noi, ca jucători privaţi, ne facem datoria, încercăm să promovăm cât mai bine România, arătăm tuturor investitorilor că realitatea este mai bună decât percepţia, le arătăm că, practic, suntem un paradis fiscal din punct de vedere al taxelor.

Dar în final ceea ce contează în decizia de investiţie este marketingul de ţară, şi noi nu avem acest marketing de ţară, nu avem un marketing instituţional, iar marketingul politic este aşa cum este, spune Mihnea Şerbănescu.

El conduce operaţiunile din România ale Cushman and Wakefield Equinox, unul dintre cei mai mari consultanţi imobiliari din lume, deţinut de fondul american de investiţii TPG – Texas Pacific Group, un gigant pe piaţa mondială a fondurilor de investiţii.

La adăpostul intrării în NATO şi în Uniunea Europeană, care a adus investiţii străine care au relansat economia, au creat noi joburi, au mărit salariile, au scăzut inflaţia şi au stabilizat cursul valutar leu-euro, clasa politică, liderii politici şi administraţia publică s-a deteriorat an de an în loc să se îmbunătăţească.

Ionuţ Simion, şeful pentru România al firmei globale de audit şi consultanţă PWC şi preşedintele AmCham – camera de comerţ americană, a spus acum două săptămâni: apartenenţa la clubul european şi la Alianţa Nord-Atlantică a dat României un confort care, în ultimii ani, a început să devină o slăbiciune.

„În realitate nu e de ajuns ca România să se ferească de pericole sub umbrela NATO şi UE, ci ar trebui să lucreze pentru o strategie de dezvoltare. Este nevoie de reforme care să repornească administraţia de stat cu un rol determinant în digitalizarea serviciilor publice, politicilor demografice, educaţie, energie, mediu şi infrastructură.”

Pentru a câştiga voturile unei părţi a populaţiei nemulţumită de căderea comunismului, de închiderea marilor întreprinderi de stat, lideri ai PSD, dar şi ai PNL au început să dea vina pe multinaţionale, pe reţelele de comerţ, pe băncile străine pentru tot ce nu au făcut ei.

Criza, şi mai ales rezultantele ei, creşterea cursului valutar, împrumuturile în franci elveţieni, atitudinea băncilor au îndreptat voturile către cei care au arătat cu degetul către investitorii străini.

Deşi după criză PIB-ul aproape s-a dublat, de la 130 mld. euro, la 220 mld. euro, iar salariile au crescut accelerat, chiar dublându-se, în afară de majorarea salariilor şi a pensiilor toate guvernele, cele mai multe fiind de la PSD, nu au făcut nimic în ultimul deceniu la nivel de dezvoltare economică şi de administraţie.

Avem o administraţie publică fanariotă, construită pe familii şi clanuri, indiferent de culoarea politică.

Rezultatul, cel puţin politic, s-a văzut la alegerile europarlamentare şi prezidenţiale din 2019, când PSD s-a prăbuşit electoral, după ce în 2016 înregistrase cel mai bun scor electoral din toată istoria lui.

Acum PNL, un partid nereformat nici el, ci doar plombat cu câteva figuri noi, este pe un val de încredere cum nu a avut niciodată.

Dacă PNL crede că această încredere, câştigată cu „Jos PSD!” va ţine fără să facă nimic, aşa cum credea şi PSD-ul lui Dragnea, se înşală.

Până una-alta pieţele au iertat deficitul bugetar foarte mare, de 4,6% din PIB, faţă de 3%, cât era ţinta, la fel şi creşterea explozivă a deficitului comercial (importurile sunt mai mari decât exporturile),  la 17 mld. de euro, adică jumătate din rezervele valutare ale BNR.

Această clemenţă nu va ţine mult timp dacă PNL se comportă exact ca PSD-ul.

AFACERI DE LA ZERO