Opinii

Barca noastră e barca periferiei, să nu avem iluzii că dezvoltarea stă numai în atingerea de deficite bugetare

Barca noastră e barca periferiei, să nu avem iluzii că dezvoltarea stă numai în atingerea de deficite bugetare

Autor: Sorin Pâslaru

07.11.2011, 00:06 744

Tot mai mulţi oficiali români subliniază de câte ori au ocazia că România nu este într-o stare aşa de rea precum Grecia.

Situaţia aminteşte de cea de pe parcursul anului 2008, înainte de criza Lehman Brothers, când aceiaşi oficiali arătau către Ungaria ca pe "oaia neagră", care a trebuit să se împrumute de la FMI din cauza derapajelor fiscale.

Ziarul Financiar a atras atunci atenţia - "să nu văităm Ungaria, că are cel puţin cinci ani înaintea noastră". Acum mulţi ajung să vaite Grecia. Păi Grecia are 20-30 de ani înaintea noastră, nu cinci ani.

Şi nu numai cu Ungaria era făcută comparaţia care ne-ar fi "avantajat" atunci, ci şi cu ţările baltice, care începuseră deja tăierile de salarii.

În 2009, când Ziarul Financiar l-a întrebat pe preşedinte dacă va fi nevoie şi în România de o asemenea măsură, tonul a fost ridicat: "În niciun caz". 2010 a dovedit contrariul.

O fi Grecia în criză, dar nu premierul Greciei a participat ieri la deschiderea unei fabrici de produse lactate cu capital românesc la Salonic, ci premierul Emil Boc la Braşov, la Olympus Diary, investiţie de 30 de milioane de euro.

Şi spune-i unui grec că e în criză, că primul lucru pe care ţi-l spune este câte românce lucrează în Grecia pe câteva sute de euro pe lună.

Cine cumpără pe cine, cine pe cine angajează, acolo se vede puterea economiei.

Deocamdată românii exportă în Grecia marfă de 562 milioane de euro pe an (2010), în timp ce grecii vând aici de 628 milioane de euro pe an. Şi ne bat chiar şi la fructe şi cereale: 38 milioane de euro importuri din Grecia, faţă de 34 milioane de euro exporturile firmelor româneşti, cererea de grâu românesc necompensând pofta românilor de portocale din sudul Peninsulei Balcanice.

Să fim serioşi. România este (încă) o ţară în care 30% din populaţie lucrează în agricultură, cu un consum de produse care indică civilizaţia - ziare, pastă de dinţi, săpun, cărţi -, de câteva ori mai redus decât în Grecia şi cu un salariu minim de 150 de euro, de cinci ori mai redus decât la Atena.

Se spune că politicieni vizionari au fost motorul creării şi dezvoltării Uniunii Europene. Posibil. Dar ei au fost doar arhitecţii. Dezvoltatorul UE, adică cei care au comandat muzica şi au plătit masa au fost şi sunt companiile europene. Aşa că cine a făcut Uniunea Europeană va găsi şi calea de a o susţine.

Dacă este o decizie la nivelul capitalului european că Grecia nu mai este o piaţă strategică şi că poate fi lăsată în alte sfere de influenţă, atunci da, se poate să se fi sunat retragerea între ziduri mai sigure.

E o greşeală însă să crezi că România, pentru că termină anul acesta cu un deficit bugetar de 4,4% din PIB, are acord cu FMI şi o datorie publică de 37% din PIB, este în aceeaşi barcă cu Germania, Franţa sau Olanda.

Barca noastră e barca periferiei, adică a grecilor sau a portughezilor. România nu a ieşit de sub turci avându-i alături pe nemţi, ci pe eteriştii lui Alexandru Ipsilanti, chiar şi luând în calcul că l-a trădat pe Tudor Vladimirescu.

Oricât ar vrea românii să fie în alte bărci, limba, religia, felul de a fi în general nu-i lasă.

Oficialii noştri cam uită asta şi se trezesc că dau declaraţii despre diverse State Unite ale Europei, de parcă am fi noi la masa celor mari să punem condiţii sau să discutăm strategii.

Pentru statele mici cum este România, navigarea în apele tulburi ale crizei financiare internaţionale se poate face doar având ca ţintă dezvoltarea pe termen lung, interesul românilor şi nu îndeplinirea unor ţinte vremelnice.

Iar aici cel mai important indicator este gradul de ocupare al populaţiei salariate, adică numărul de salariaţi raportat la numărul populaţiei, unde România stă dezastruos: doar 4,2 milioane de salariaţi la 21 milioane de locuitori, adică 20% din populaţie cu o slujbă, faţă de 50% în Ungaria sau Cehia.

Că degeaba cheltui pe şosele (vezi cazul Spaniei) sau pe stadioane (vezi cazul Portugaliei) dacă nu creezi ţesut economic. Ţesut industrial, ţesut de servicii, schimburi economice, produse cu valoare adăugată, capital intelectual.

E bun şi PIB-ul cu 0,1-1-2% în plus sau deficitul sub control la care se raportează obsesiv premierul Emil Boc, sunt buni şi investitorii străini care mai fac 100-200-500 de locuri de muncă, dar ţinta finală, scopul strategic pentru următorii 5-10-20 de ani este împingerea ţării pe spirala dezvoltării.

Şi nu desfiinţarea de joburi este calea, ci crearea de joburi. Frâu liber pentru competiţie şi competitivitate. Relaxarea fiscalităţii şi debirocratizarea pentru afacerile mici, mutarea pe bursă a afacerilor mari, de stat sau private, aşa cum chiar şi grecii au făcut. Poate au greşit în efortul lor de dezvoltare, poate s-au aruncat prea mult către bani ieftini, poate că nu şi-au controlat destul politicienii. Dar efortul de a ieşi din statutul de ţară periferică, din stadiul de subdezvoltare, l-au făcut. Au ani înaintea noastră, chiar aşa birocraţi şi îndatoraţi cum sunt.

Sorin Pâslaru este redactor-şef al Ziarului Financiar

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO