Opinii

Barna fără însuşiri

Opinie Iulian Anghel, editor ZF

Barna fără însuşiri

Autor: Iulian Anghel

11.11.2019, 16:51 1319

Biblia nu este o carte sfântă, este o poveste despre lucruri pe care nimeni nu le-a văzut. Homer, nici el, nu a văzut bătăliile lui Ahile, povesteşte doar despre ele, aşa cum şi le-a închipuit el sau aşa cum i le-a povestit careva. Cum se nasc poveştile?

De unde ştiu eu că, peste veacuri, pârjolitoarea luptă dintre Viorica Dăncilă şi Dan Barna pentru locul al doilea la prezidenţiale, în fatidicul an 2019, nu va deveni subiect de legendă?

Aceste poveşti ciudate, devenite cu vremea „cărţi de căpătâi”, te surprind uneori. „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. Oh, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura mea” (Apocalipsa 3: 14).

Nu vreau să mânii aici vreun Dumnezeu, dar, felul în care dl Barna a pierdut, are o înţelegere în poezia de mai sus din Apocalipsă.

“Căldicel... Nici rece nici în clocot” – aceasta este, în opinia mea, eşecul dlui Barna. Nici rece, nici în clocot. În mai, la alegerile europarlamentare, electoratul a votat masiv împotriva PSD. Este un rezultat pe care sociologii nu-l analizează îndejuns. PSD a majorat salarii şi pensii (fireşte, nu din banii membrilor de partid). Iar votul a fost anti-PSD. Cum a fost posibil? Pentru că aşteptările societăţii se schimbă. Pe măsură ce bunăstarea creşte, aşteptările cresc. În vechiul Bizanţ, locuitorii cetăţii primeau pâine gratis. Un imens privilegiu. Dar nu au avut şi privilegiu de a deschide gura – probabil că nici nu le trecea prin cap că este posibil aşa ceva.

Lumea se schimbă. Lumea este un vulcan. Dar nu aşa a fost mereu? Am avut imensul privilegiu de a vedea comunismul căzând în Europa. Acum, temeliile capitalismului liberal se macină. Nu este de ajuns să vezi nori de ploaie, ca să ştii să-ţi iei o umbrelă la drum?

Cu ce înlocuieşti capitalismul? Cu socialismul pe care au l-am văzut căzând, şansa mea unică de a fi un om liber?

Mie mi-e foarte greu să răspund. Dar eu sunt alegător, nu ales. Eu nu cer votul nimănui. Dl Barna l-a cerut milioanelor de oameni. Care i-au cerut o soluţie. O pătrime din populaţie a votat acum câteva luni cu partidul dlui Barna. Un cec în alb, o aşteptare uriaşă. Trei pătrimi din glob se află sub dictaturi şi nu au nici ideea că ar putea alege. Iar noi ne lăfăim în alegeri, cum Barna se lăfăie în soluţii. Nu ştiu nici azi dacă partidul dlui Barna este de stânga sau de dreapta.

Este o iluze că oamenii pot circula ca nişte zombi prin lume. Fiecare familie are identitatea ei. Fiecare om are identitatea lui. Aici m-am născut, aici am murit – fireşte, pentru cei cu chef de a-i bântui pe alţii. Aici am copilărit, aici m-a bătut Gheorghe de mă dor şi acum şalele.

Asta sunt eu. Tu cine eşti?

Aici a pierdut dl Barna. Un zombi politic.

Oricât de mare ar fi dorinţa lor de schimbare, oamenii nu votează un zombi şi o momâie. Oamenii poate vor o nouă identitate, dar niciodată nu vor vrea o nonidentitate. De aceea oamenii îşi pun numele pe morminte. Pentru că vor o identitate şi după moarte. De aceea romanii, vechii romani, îşi îngropau morţii de lungul drumurilor: strainule, opreşte-te şi citeşte cine a fost X.

Spune Ioan, în Apocalipsa lui, cum ziceam: „Ştiu faptele tale: că ai mâncat de dulce în post, că ai lins la fondurile europene. Dar că nu eşti nici rece nici în clocot, asta m-a capsat cel mai rău. Oh, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, du-te învârtindu-te.” (Apocalipsa 3: 14, ediţie revizuită)

AFACERI DE LA ZERO