De trei săptămâni PSD-PNL-USR-UDMR, plus consilierii preşedintelui Nicuşor Dan, caută 30 de miliarde de lei, adică 10-15 miliarde de lei reduceri de cheltuieli şi 20-25 de miliarde de lei creşterea veniturilor prin creşterea taxelor şi impozitelor (Băsescu căuta în 2010 numai 4 miliarde de lei şi, ca să-i găsească, a tăiat salariile cu 25% şi a majorat TVA-ul la 24%) şi un premier care să-şi asume măsurile fiscale, adică să fie ţapul ispăşitor care să cureţe ceea ce au lăsat în urmă PSD şi PNL din 2023 şi 2024.
Vineri, pe 20 iunie, teoretic, Comisia Europeană aşteaptă ca guvernul de la Bucureşti - asta dacă vom avea un guvern plin - să prezinte pachetul de reforme fiscale de reducere de cheltuieli şi creşterea veniturilor.
Pieţele financiare, adică cele care împrumută România, agenţiile de rating, principalii creditori instituţionali ai României – Comisia Europeană, Banca Mondială, BERD, BEI – tot aşteaptă responsabilitate din partea autorităţilor de la Bucureşti şi un plan care să readucă cât de cât finanţele publice ale României, care au fost deteriorate semnificativ cam în ultimii patru ani, pe linia de plutire.
Norocul nostru, dacă putem să-l numim aşa, este că în Polonia a ieşit preşedinte un candidat mai puţin favorabil Bruxellesului şi mai mult lui Donald Trump, aşa că liderii politici europeni privesc cu mai multă îngăduinţă România şi chiar vor să dea un respiro noului preşedinte şi noului guvern pentru a lua nişte măsuri, dar care să fie credibile, să fie implementate şi lumea să se ţină de ele.
Între timp:
1.Ilie Bolojan, liderul PNL şi cel pe care îl cheamă toată lumea să fie premier, mai puţin PSD, încearcă să prezinte cât de gravă este situaţia macroeconomică a României într-un Power Point cu 21 de slide-uri (o parte dintre ele cu date depăşite, între timp au devenit şi mai proaste), pentru a anunţa că fără majorări de taxe şi impozite nu se poate.
2. Vineri, Banca Naţională a prezentat ultimele date legate de poziţia externă a României – deficitul comercial, deficitul de cont curent, adică balanţa de plăţi în valută a României, datoria externă.
Deficitul de cont curent, care reprezintă relaţia României cu exteriorul, şi-a înrăutăţit poziţia, de la 6 miliarde de euro în perioada ianuarie-aprilie 2024 la 10 miliarde de euro în ianuarie – aprilie 2025. Şi datele sunt numai până în aprilie şi deja deficitul de cont curent este într-o zonă de alarmă.
Importurile continuă să fie mai mari decât exporturile, cu un deficit în creştere la 11,6 miliarde de euro în primele patru luni din acest an, faţă de 9 miliarde de euro anul trecut.
Investiţiile directe ale străinilor au fost de numai 1,9 miliarde de euro, din care participaţiile la capital, inclusiv profitul reinvestit, au fost de 3 miliarde de euro, dar creditele intragroup au avut o valoare negativă de 1,1 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că au fost rambursări, adică investitorii nu au mai lăsat banii în România.
Datoria externă a României, formată din datoria statului în valută şi datoria sectorului privat în valută, a crescut la 209 miliarde de euro în aprilie, un plus de 4 miliarde de euro în acest an. Datoria statului în valută a crescut cu aproape 4 miliarde de euro în acest an, de la 107 miliarde de euro la 111 miliarde de euro.
3. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, încearcă să le spună celor care negociază guvernul că problema sustenabilităţii datoriei publice (care include datoria în lei, cât şi cea în valută şi care se apropie de 1.000 de miliarde de lei) a devenit tot mai presantă, iar credibilitatea politicii fiscale, adică a pachetului fiscal pe care se ceartă partidele, are un rol crucial în menţinerea încrederii investitorilor în România, controlul costurilor de împrumut şi asigurarea unei stabilităţi macroeconomice pe termen lung.
4. În încercarea de a da o mână de ajutor celor aflaţi la putere, Cristian Vasile, un cititor ZF, propune privatizarea ANAF şi numirea unui management profesionist care să strângă taxele şi impozitele care nu se strâng din relaţii comerciale pe care toată lumea le vede cu ochiul liber, asta apropo de deficitul de neîncasare a TVA-ului.
Un alt cititor propune chiar militarizarea ANAF-ului, adică să fie adusă armata la conducerea Fiscului, şi care să ia locul inspectorilor fiscali.
5. Apropo de inspectorii fiscali, trebuie să remarcăm gândirea extrem de pragmatică a unui inspector fiscal care a fost prins luând mită de la o firmă de ride-sharing: el spune că mai degrabă ar lua 1 milion de euro mită din 10 milioane de euro datoria către stat a unei firme, decât să ia bonus doar 2 salarii de la stat dacă recuperează acea datorie integral.
6. Luni se va încheia o nouă emisiune de stat Fidelis de vânzare de titluri de stat către populaţie, unde cred că Ministerul Finanţelor a ajuns să plătească cele mai mari dobânzi – 8,35% pe an la lei şi 6,5% pe an la euro. Până vineri s-au cumpărat titluri de stat Fidelis în valoare de numai 1,2 miliarde de lei, dintre care 400 de milioane titluri în lei şi 160 de milioane de euro titluri în euro. În mod normal, la ce dobânzi mari oferă Ministerul Finanţelor, ar fi trebuit să fie subscrieri mult mai mari. Când se va trage linie, vom vedea de fapt dacă mai sunt bani în piaţă sau banii alocaţi economisirii începe să se reducă.
7. În weekend, Calea Victoriei din Bucureşti a fost din nou arhiplină, terasele full, şi lumea nu stătea numai la o cafea şi un pahar de bere. Lumea era veselă, ca şi cum măsurile fiscale care vor veni nu vor avea niciun impact asupra lor. Ceea ce până la urmă este bine, adică măsurile fiscale – creşterea TVA, creşterea impozitelor, creşterea preţurilor, scăderea ecnomică, sunt deja asimilate de zona urbană de top din Bucureşti.
8. Dragoş Damian, CEO-ul Terapia Cluj, se întreabă, ca foarte mulţi alţii, de ce trebuie să fie solidar, de ce trebuie să fie românii solidari cu Sorin Grindeanu, liderul PSD şi cu PSD-ul, care vrea introducerea unei taxe de solidaritate pe venit, adică veniturile mai mari de 10.000 de lei să fie impozitate cu 16%, nu cu 10%. De ce trebuie să fim solidari cu ceea ce au făcut PSD şi PNL, în condiţiile în care nu toată lumea a stat la masă cu ei.
9. Ca să nu se mai deterioreze şi mai mult percepţia legată de România, cel puţin în ochii pieţelor externe, Nicuşor Dan ar trebui să-şi asume el un plan de reduceri de cheltuieli şi creşteri de taxe, să facă, după socotelile lui, aşa cum a făcut Băsescu când a tăiat salariile şi a majorat pensiile, să numească un premier şi să vadă cine îl urmează, cine îl susţine. Măcar să ştim cum stăm.
Cele patru partide, cu personajele care negociază, o parte dintre ei fiind responsabili direct de dezastrul fiscal actual, cu diferenţele dintre lideri, nu vor ajunge la niciun consens.
De trei săptămâni, patru partide încearcă să facă un program de austeritate fiscală pe care nimeni nu vrea să şi-l asume. Votul politic de blam pe care l-au primit PSD şi PNL deja a fost uitat şi lumea se comportă ca şi cum cinci milioane de voturi împotriva lor nu ar exista.
Dacă noul preşedinte nu va reuşi să-şi impună punctul de vedere şi nu va ieşi repede cu premierul şi noul pachet de fiscalitate, poziţia economică, de business, poziţia valutară, poziţia pe pieţele internaţionale se vor deteriora şi mai mult.
Iar Calea Victoriei se va întoarce şi ea împotrivă, pentru că va simţi din plin criza.
