Managementul stocurilor reprezintă o activitate complexă din perspectivă operaţională şi depinde de numeroase aspecte precum specificul activităţii, gradul de perisabilitate a produselor sau reglementările legale aplicabile modului de comercializare. În plus, agenţii economici trebuie să ştie care sunt aspectele fiscale de luat în calcul atunci când gestionează stocurile pe care le deţin şi ce reguli şi restricţii se aplică din perspectiva deductibilităţii cheltuielilor. Nu în ultimul rând, trebuie să ţină cont de noutăţile aduse de raportarea SAF-T în această zonă.
În cazul în care produsele aflate pe stoc sunt în condiţii optime pentru a fi vândute, aspectele sunt clare. Însă, în contextul economic actual, şi mai ales în condiţiile pandemiei, există multe situaţii în care bunurile se degradează calitativ, expiră, sunt perisabile şi se distrug (din diverse motive) înainte de comercializare. În astfel de cazuri, regulile fiscale şi criteriile care se aplică pentru a susţine deductibilitatea pierderilor sunt diferite.
În primul rând, agenţii economici trebuie să determine natura acelor pierderi – de exemplu, nu toate bunurile degradate pot fi tratate drept perisabilităţi şi încadrate în limitele deductibile prevăzute de legislaţia specifică. Perisabilităţi sunt doar acele pierderi cauzate de procesele naturale (uscare, evaporare, fermentare). Pierderile cauzate de erori umane nu sunt perisabilităţi – în cazul acestora, companiile trebuie să poată face dovada distrugerii lor, fie prin mijloace proprii, fie prin predarea produselor distruse către unităţi specializate pentru a susţine deductibilitatea pierderilor.
Pentru celelalte lipsuri din inventar, care nu intră în categoriile menţionate anterior, trebuie să analizeze dacă stocurile respective erau asigurate sau costurile înregistrate cu aceste pierderi pot fi imputate, conform prevederilor contractuale, unei terţe părţi (de exemplu, firma de pază a magazinului/depozitului, transportatorului etc.). În caz contrar, aceste pierderi sunt, în general, nedeductibile din punct de vedere fiscal, iar impozitul pe profit aferent va reprezenta un cost suplimentar pentru companie.
Pentru producători, obligaţiile documentare sunt, de asemenea, foarte importante. Reţeta pentru fabricarea unui bun nu este acelaşi lucru cu norma tehnologică, iar în baza legii, pentru deducerea pierderilor tehnologice, este necesar şi acest document.
Ce trebuie să conţină modulul stocuri din raportarea SAF-T?
Informaţiile menţionate mai sus şi mişcările stocurilor sunt importante pentru că vor putea fi solicitate de autorităţi, începând cu data de 1 ianuarie 2022 (pentru marii contribuabili şi ulterior şi pentru ceilalţi), prin intermediul modulului dedicat stocurilor din cadrul raportării SAF-T ( Standard Audit File for Tax Purposes”).
Deşi raportarea modulului de stocuri nu se va face periodic, ci la cererea autorităţilor fiscale, volumul de informaţii solicitate este considerabil şi va reprezenta o provocare pentru contribuabili.
Astfel, la cererea ANAF, companiile vor fi obligate să transmită un raport cu privire la stocuri (în format electronic), care va conţine informaţii precum: depozitul unde sunt păstrate mărfurile, codul şi tipul produselor, proprietarul lor (relevant mai ales pentru produsele aflate în custodie), preţul, cantitatea şi valoarea. De asemenea, autorităţile solicită şi raportarea unor informaţii detaliate privind mişcările de stocuri (nu doar intrări/ieşiri, dar şi ce fel de ieşiri - de exemplu: consum, plus/minus la inventar, bunuri acordate gratuit, bunuri degradate, bunuri expirate).
O parte dintre aceste informaţii se pot raporta în forma în care ele există la nivelul companiei, însă, pentru altele, autorităţile au dezvoltat nomenclatoare şi codificări standard pe care contribuabilii vor fi obligaţi să le folosească în raportări.
Această procedură reprezintă o noutate absolută, având în vedere că astfel de cerinţe nu au existat în trecut, informaţiile despre stocuri fiind verificate de către inspectorii fiscali în cadrul controalelor derulate la sediul contribuabililor.
Astfel, prin intermediul raportării SAF-T, autorităţile vor putea corela mai rapid informaţiile primite şi vor putea realiza o primă verificare a riscului în ceea ce priveşte deductibilitatea diverselor tipuri de pierderi, prezentate mai sus. Din aceste considerente, gestionarea adecvată a stocurilor, documentarea corespunzătoare şi transmiterea informaţiilor către autorităţi în formatul solicitat devin acţiuni tot mai importante şi mai relevante pentru companii.
Material de opinie de Camelia Malahov, Director, şi Andreea Geacu, Senior Manager, Taxe Directe, Deloitte România
