Opinii

Când îi ceri societăţii să aibă bun-simţ, tu, care vrei să guvernezi, trebuie să ai bun-simţ

Opinie Iulian Anghel, editor ZF

Când îi ceri societăţii să aibă bun-simţ, tu, care...

Autor: Iulian Anghel

23.11.2020, 00:04 451

♦ Nu poţi să spui azi că nu ai bani de pensii, dar să treci în programul tău electoral dublarea pensiilor  Nu poţi spune că nu ai bani pentru salariile publice, dar să promiţi creşterea bunăstării tuturor, neavând controlul asupra creşterii bunăstării ♦ Sau poţi face asta dacă nu te interesează dispreţul public aruncat asupra ta. Caz în care nu ai ce căuta la guvernare.

În „De optimo statu rei publicae deque nova Utopia“,1516, („Utopia“, pe scurt – din greaca veche „up“ şi „topos“ –, adică „loc ce nu există“) Thomas Morus îşi imaginează o societate ideală în care nu există proprietate privată - un fel de „Republică“ a lui Platon. Desigur, liberalii nu au cum să-l iubească pe Platon, iar „Vraja lui Platon“, primul volum al „Societăţii deschise...“ a lui Karl Popper este o mărturie a îndoielilor liberalilor – a liberalilor cu judecată - faţă de iluzia comunitarismului. Ce te faci însă când liberalii devin ei înşişi comunişti?

Morus era un „umanist“ ciudat – a fost executat pentru că nu a recunoscut autoritatea Regelui asupra Bisericii şi a fost canonizat, în secolul trecut, atât de Biserica Catolică, cât şi de Biserica Anglicană. Cumva, la Judecata de Apoi, Henric al VIII, care l-a condamnat, va trebui să se confrunte cu Papa Ioan Paul al II-lea, care l-a canonizat.

Şase ore pe zi, doar atât se muncea în insula „Utopia“ a lui Thomas Morus. Cât propune şi economistul - şef al BNR Valentin Lazea pentru angajaţii statului. Lazea este un economist liberal, nu încape îndoială - el propune un program de lucru pentru funcţionarii statului de patru zile pe săptămână şi cu reducerea corespunzătoare (minus 20%) a salariilor în administraţie, în numele efortului de reducere a deficitului fiscal. Lazea nu este singurul care face o astfel de propunere, această idee circulă de ceva vreme prin Occident. Însă măcar ea are o judecată, aceea de a mai rupe din povara de pe umerii statului şi de a asigura, în aceeaşi vreme, mai multe locuri de muncă. Nu va fi pusă în practică nicicum în aceşti ani, pentru că ar introduce o discriminare de nesuportat în regimul angajărilor.

Ce te faci însă cu alte propuneri venite din partea partidelor angajate în alegeri şi care întrec cu mult „Utopia“ lui Morus?

Să vedem:

PSD promite: dublarea imediată a alocaţiilor copiilor; creşterea punctului de pensie cu 32% până în 2024; creşterea salariului minim pe economie de la 1.340 de lei cât e acum la 2.050 de lei în 2024; impozit zero pe salariul minim.

PNL promite: salariul mediu net creşte cu 50% faţă de nivelul din 2020 şi va ajunge la 1.000 euro pe lună în 2024; majorarea valorii punctului de pensie cu 46% până în 2024 faţă de 2019; valoarea punctului de pensie creşte de la 1.265 lei în 2019 la 1.840 lei în 2024; pensia medie anuală creşte cu circa 536 lei până la aproape 2.000 lei în 2024 faţă de nivelul din 2020; puterea de cumpărare a românilor va creşte cu peste 30% şi reducerea inflaţiei anuale sub 2%.

USR nu se lasă mai prejos: eliminarea de taxe şi de impozite pentru salariul minim brut pe economie, acum la 2.230 de lei; toate salariile brute de până la 2.230 de lei ar urma să fie scutite de taxe şi impozite.

Toate astea, în condiţiile în care deficitul fiscal va fi în acest an de 9-10% din PIB, iar în anii ce vin, nu va coborâ sub 6-7% din PIB. În aceeaşi vreme, datoria publică creştea ameţitor – un plus 77,5 mld. lei (7,6 pp din PIB), la doar nouă luni din an. În aceeaşi perioadă, veniturile statului au fost de 227 mld. lei, la cheltuieli de 295 mld. lei. Altfel spus, mai bine de o tremie din cheltuielile statului sunt din împrumuturi. Nimeni nu vine cu un plan de reducere a cheltuielilor publice – a anumitor cheltuieli pentru că cele cu investiţiile de pildă va trebui să crească - ca toată lumea să mănânce lefuri cu lingura.

Este campanie electorală, nu încape îndoială. Dar campaniile electorale nu sunt sau nu trebuie să fie sursă de minciună şi izvor de dispreţ faţă de bunul - simţ.

Morus a scris o carte ce a făcut vâlvă în epocă, dar titlul ei este clar: Utopia (“loc care nu există“). Altfel spus: aceasta este lumea pe care o văd eu. Nu spun că şi există!

Nu trebuie să pretinzi ca ceea ce tu visezi este şi realitate.

Friedrich Nietzsche credea – pe urmele aceluiaşi Platon - că nu există o realitate anume, ci că totul este o interpretare a realităţii. Însă admitea: dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că ceea ce cred eu este tot o interpretare.

Oamenii politici trebuie să înveţe de la filosofi. Buna măsură este aceea în care vrerea ta politică se împleteşte cu puterea ta de a face ceea ce ai gândit. În rest, toate programele aruncate aiurea pe hârtie nu sunt decât prostii politice vrednice de dispreţ.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO