Un nou val de scăderi a cuprins joi bursele internaţionale, iar cel mai periculos este că băncile scad puternic, ceea ce aminteşte de ceea ce s-a întâmplat după căderea Lehman Brothers.
Când bănci mari, cu active de sute de miliarde de euro şi prezenţă globală, scad cu 10% într-o şedinţă, este evident că temerile investitorilor nu mai sunt despre o nouă recesiune, ci despre o posibilă întrerupere a sistemului într-un anumit punct. Întrebarea-cheie este unde va fi acel punct - în Europa sau peste Ocean?
Ceea ce diferenţiază acest nou val al scăderilor de toamna lui 2008 este că pare că nu există o presiune care se acumulează şi un moment culminant după care pieţele să poată spune: gata, s-a terminat, bine că s-a rezolvat.
Atunci, totul s-a concentrat pe ideea că statul trebuie să salveze băncile, altfel tot sistemul financiar este în aer. Acum însă este ca un război de gherilă, ca un foc mocnit gata din nou să izbucnească. În săptămâna care a urmat retrogradării SUA s-a înregistrat cea mai mare volatilitate din istoria de 100 de ani a indicelui Standard& Poor's 500: patru zile la rând de plus sau minus 5%.
Această stare de incertitudine este provocată de lipsa de perspectivă. Investitorii nu ştiu ce să cumpere, companiile nu ştiu ce să facă cu banii. Între timp, America şi Europa au început să-şi mute între ele responsabilitatea pentru criză. Les Echos, cel mai important ziar francez de business, scria ieri că bursele europene au scăzut din cauza temerilor privind economia americană.
Pe de altă parte, Wall Street Journal a afirmat într-un articol care a apărut ieri pe prima pagină că Rezervele Federale, banca centrală a SUA, urmăresc cu atenţie poziţia financiară a sucursalelor din SUA ale băncilor europene.
Ceea ce nu se recunoaşte la nivel oficial devine evident din luările de poziţie ale mass-media de pe cele două maluri ale Atlanticului - cine provoacă cu adevărat destabilizarea finanţelor, deficitul american sau datoriile din Europa?
Este un război dur şi este evident că americanii sunt mult mai bine organizaţi. Dar şi mai preocupaţi să fie zi de zi conectaţi la pieţe. Mai îngrijoraţi.
Un exemplu. Când toată Europa este în amorţire în luna august, ce făcea vineri seara pe 5 august la 10 pm un şef al unui fond american de obligaţiuni? Verifica e-mailurile şi dintr-odată a văzut bomba - retrogradarea SUA. Într-un sfert de oră le-a trimis tuturor colaboratorilor un mesaj cu ce este de făcut, ce reacţie să aibă. Ideea era că tot titlurile de trezorerie americane sunt cele mai sigure, după cum scrie New York Times.
Şi astfel de mesaje chiar au avut efect. În Europa, retrogradarea Greciei sau a Portugaliei de către agenţiile de rating a avut ca efect imediat scumpirea finanţării. În SUA, dimpotrivă. Finanţarea s-a ieftinit pentru Trezoreria SUA.
Europa are pur şi simplu o problemă tehnică: nu are un lider de la care să se aştepte răspunsuri când pieţele intră în derivă. În plus, nu are un ziar care să îi reprezinte interesele, un Wall Street Journal al Europei, în condiţiile în care Financial Times este, după model britanic, în două luntri.
Vor avea un răspuns politicienii până la urmă la această criză? Greu de spus. Pe oricine întrebi din business, spune că pieţele nu au în faţă destul lidership politic. "Nu vedeţi că au ieşit numai Sarkozy şi Merkel? Ei spun că şi-au rezolvat problemele, iar pieţele financiare înţeleg că Uniunea Europeană este divizată şi că fiecare îşi vede de propria economie", a spus ieri unul dintre şefii companiilor de asigurări de pe piaţa românească.
Dar ce pot face actualii lideri în condiţiile în care menghina este teribilă, pentru că datoriile nu lasă loc pentru cheltuieli care să determine relansarea.
Sigură este doar incertitudinea. Oricum, loc de scădere mai este. Nu trebuie uitat însă că bursele sunt încă departe de momentul martie 2009, când Dow Jones, acum în jur de 11.000 de puncte, a fost şi la sub 7.000 de puncte.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
