Opinii

Când vor ajunge chinezii stăpânii lumii?

Autor: Adrian Cojocar

29.01.2012, 19:21 2986

Pe la începuturile carierei mele de jurnalist, prin 2006 - 2007, un cititor al ZF tot suna colegi de prin redacţie pentru a afla puncte de vedere noi în legătură cu China şi când credem că vor deveni chinezii cea mai mare putere mondială.

La momentul acela nu prea ştiam ce să-i răspund, aşa că i-am bolborosit ce citisem atunci într-o publicaţie străină în care scria negru pe alb că în mai puţin de 20 de ani PIB-ul Chinei îl va depăşi pe cel al SUA şi chinezii vor fi noii stăpâni ai lumii.

Subiectul încă mai este la modă şi în ziua de astăzi chiar dacă a trecut în subsidiar din cauza multitudinii de probleme cu care s-au confruntat economiile în ultima perioadă. Odată cu recesiunea din SUA şi Europa pe fondul crizei economice, în condiţiile menţinerii creşterii mamut a Chinei, ecartul s-a redus puternic şi prognozele privind momentul în care balanţa de putere se va schimba s-au restrâns subit.

FMI chiar a emis în luna aprilie a anului trecut o prognoză conform căreia China va depăşi economia SUA în termeni reali în mai puţin de 5 ani de zile, adică prin anul 2016.

Ei bine, după atâţia ani mi-am format în cele din urmă o opinie legată de acest subiect.

Cei care compară PIB-ul Chinei cu cel al SUA pentru a găsi răspunsul la întrebarea "care va fi următoarea putere mondială" scapă un lucru important din vedere. În primul rând, în calculul PIB-ului nu sunt incluse şi afacerile deţinute de companiile rezidenţilor din ţara respectivă în alte ţări, ca în cazul multinaţionalelor, şi includ afacerile deţinute de străini în ţară fapt ce distorsionează imaginea asupra puterii financiare pe care o au rezidenţilor unei ţări. În al doilea rând, PIB-ul nu este influenţat de gradul de îndatorare al ţării respective (ştim foarte bine că SUA este mult mai îndatorată decât China şi că o mare parte din datorie este deţinută chiar de chinezi). Dobânzile plătite la serviciul datoriei nu sunt luate în calculul PIB.

Toate aceste neajunsuri în măsurarea avuţiei naţionale sunt corectate de Venitul Naţional Brut (VNB) al unei ţări, care reflectă veniturile totale realizate de toţi cetăţenii unei naţiuni.

În 2010 spre exemplu Venitul Naţional Brut (VNB) al SUA era de 14.600 miliarde de dolari, în timp ce China ocupa poziţia a doua în top, cu aproape 6.000 miliarde de dolari, adică de 2,5 ori mai mic.

Deşi la prima impresie americanii sunt peste tot, deţinând afaceri pe tot globul prin intermediul multinaţionalelor, venitul naţional al americanilor nu diferă substanţial de valoarea PIB a SUA. Singura diferenţă mai notabilă este în cazul Japoniei, care are un venit naţional ceva mai mare decât PIB-ul.

Este foarte interesantă însă evoluţia acestui indicator în ultimii 10 ani. De exemplu în urmă cu un deceniu Venitul Naţional Brut al SUA reprezenta 32,8% din totalul mondial, iar în 2010 procentul a scăzut la 24,6%. De cealaltă parte, ponderea Venitului Naţional al Chinei în cel mondial a crescut de atunci de 2,5 ori, respectiv de la 4,1% la 10%.

Dacă ritmul de creştere al veniturilor naţionale ale SUA şi Chinei din ultimul deceniu se va menţine, potrivit calculelor mele, în anul 2019 avuţia naţională a chinezilor o va depăşi pe cea a americanilor. Totodată, brazilienii i-ar ajunge din urmă pe japonezi în circa 11 ani de zile.

Trebuie amintit şi faptul că românii au urcat din anul 2001 până în anul 2010 de pe locul 55 pe locul 45 în funcţie de avuţia naţională la nivel mondial, cu un ritm anual de creştere în preţuri curente de 8,9%, apropiat de cel al Indiei sau Rusiei.
Pentru comparaţie, creşterea anuală a avuţiei chinezilor în aceeaşi perioadă a fost de 13,4% faţă de 4% în cazul SUA.

O să spuneţi că venitul naţional pe cap de locuitor este mult mai mare în SUA decât în China însă acest lucru este mai puţin relevant în acest caz. Dacă venitul naţional al chinezilor va ajunge să-l depăşească pe cel al americanilor, China va putea aloca sume mai mari pentru dotare armata şi cercetare, iar în scurt timp ar fi capabilă să dezvolte tehnologii mai avansate decât americanii.

În ultimul timp tot mai mulţi analişti atrag atenţia asupra posibilităţii supraîncălzirii economiei chineze care ar conduce la o cădere abruptă a acesteia însă istoria nu este de partea lor, economia Chinei înregistrând rate de creştere foarte ridicate care durează de peste 30 de ani.

Chiar dacă ratele de creştere din trecut nu se vor păstra în următorul deceniu este de aşteptat ca influenţa chinezilor asupra economiei mondiale să fie tot mai mare, iar China să aibă un cuvânt greu de spus în următorii ani.

În concluzie, ar fi cazul să ne apucăm de învăţăt limba chineză pentru că în scurt timp va deveni chiar o necesitate.

Adrian Cojocar este redactor la Ziarul Financiar

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO