În ciuda crizelor – Covid, războiul din Ucraina, explozia preţurilor la energie, reînvierea inflaţiei, creşterea dobânzilor – salariile în România au reuşit să crească susţinut, fără a brusca economia, companiile şi businessurile.
În ultimii cinci ani – de la începutul lui 2020 până în august 2024 – salariul mediu net a crescut de la 3.340 de lei la 5.160 de lei, ceea ce înseamnă o creştere de 54%. În 2020 salariul mediu net a crescut cu 8,4%, în 2021 cu 10%, în 2022 cu 13,4%, iar în 2023 cu 15% (decembrie/decembrie).
Pentru că cursul valutar leu/euro a rămas ireal de stabil, această creştere nominală în lei a salariului mediu s-a transformat într-o creştere a puterii de cumpărare a salariului în euro de 50%, ceea ce înseamnă foarte mult.
Chiar şi în anii cu inflaţie mare – 2022 şi 2023 – creşterea salariului mediu a fost peste inflaţie, ceea ce a însemnat o creştere a salariului real.
În acest an, până în august, creşterea salariului mediu faţă de august 2023 a fost de 13,8%, iar în condiţiile în care inflaţia a fost de numai 5,1%, salariul real a avut o creştere de 8,7%.
Este adevărat că şi economia, măsurată prin PIB, a crescut substanţial, la fel ca şi cifra de afaceri a tututor companiilor.
Beneficiind de câteva motoare de creştere – IT-ul, industria auto, construcţiile, retailul, acordarea de garanţii guvernamentale pentru creditele acordate de bănci firmelor private mici şi mijlocii, creşterea salariului minim, creşterea substanţială a salariilor în sectorul public, creşterea pensiilor, fondurile europene, investiţiile străine, creşterea de crypto, videochat şi pariuri – România a avut o creştere economică substanţială în ultimii cinci ani, ceea ce a putut să ascundă începutul unor probleme în anumite sectoare economice – IT, auto, industrie în ansamblu, agricultură, construcţii rezidenţiale.
Din păcate, motoarele de creştere au picat unul după altul în ultimul an, ajungându-se acum la o scădere semnificativă a ratei de creştere economică, în ciuda faptului că guvernul injectează în economie foarte mulţi bani prin creşterea salariilor, a pensiilor, a cheltuielilor de investiţii şi a cheltuielilor cu achiziţia de bunuri şi servicii.
Ca să plătească creşterea acestor cheltuieli, guvernul Ciolacu s-a împrumutat şi se împrumută enorm, majorând deficitul bugetar şi datoria publică la niveluri fără precedent.
Chiar şi aşa, această injecţie majoră de bani în economie, luată prin împrumuturi, nu reuşeşte să acopere prea mult scăderea din economie şi din business. Spre exemplu, creşterea PIB-ului nominal în acest an este de numai 4%, chiar sub inflaţie, conform datelor de la Ministerul Finanţelor (1.672 de miliard de lei - PIB în 2024, faţă de 1.605 miliarde de lei în 2023). În 2023 creşterea nominală a PIB-ului a fost de 14%, în 2022 de 31%, în 2021 de 11,8%, iar în 2020 de 0,2%.
Întrebarea pentru anul viitor este dacă acest trend de creştere de două cifre a salariilor din ultimii cinci ani mai poate fi menţinut, în condiţiile în care economia şi-a redus cu mult rata de creştere economică, ajungând sub o cifră? Mai are economia, mai are businessul, mai au companiile capacitatea de a majora salariile?
În foarte multe sectoare salariile au crescut pentru că firmele aveau nevoie de oameni, pentru că afacerile şi investiţiile erau în creştere. Acum nu prea mai suntem în această situaţie în mai multe sectoare economice, fiecare sector având problemele lui atât globale, care vin din afară, dar şi interne.
Premierul Ciolacu a anunţat o nouă creştere a salariului minim pe economie, de la 3.700 de lei brut la 4.050 de lei brut, adică de la 2.363 de lei net spre 2.700 de lei net. În termeni nominali, creşterea salariului minim brut ar fi de 4,9%.
Primele prognoze ale analiştilor indică faptul că în primul trimestru al anului 2025 sunt şanse destul de mari ca economia să se contracte, adică să înregistreze o scădere.
Companiile au devenit extrem de reticente în a face investiţii, în a face noi angajări, în a-şi propune să crească. Multe semnale din piaţă nu sunt aşa bune, unele vin de pe piaţa externă, iar altele vin de la nivel local:
- Industria germană îşi continuă scăderea, ceea ce loveşte în plin industria din România.
- Industria auto este la începutul unei schimbări globale, ceea ce va afecta industria de componente auto, iar aici România are foarte multe fabrici care lucrează pentru maşinile europene, care vor fi afectate. Degeaba promite premierul Ciolacu declarativ sprijin pentru industria auto din România, pentru că nu prea are ce să facă în acest domeniu, care depinde sută la sută de comenzile externe.
- Industria IT începe să se schimbe sub presiunea schimbărilor tehnologice, sub presiunea apariţiei AI, sub presiunea necesităţii reducerii costurilor. Companiile din România nu prea se mai bat în oferte de nerefuzat pentru angajaţii din IT, juniorii sunt primii sacrificaţi pentru că nu au foarte mare experienţă, comenzile nu mai sunt atât de multe.
- Retailul din România va creşte, dar cu rate de investiţii mai reduse, pentru că piaţa începe să fie acoperită în totalitate cu formatele moderne. Consolidările din piaţă – Carrefour/Cora şi Profi/Mega - sunt începutul unui trend în care marii retaileri îşi reduc din investiţii, taie din oameni, presează pe creşterea afacerilor prin achiziţii şi mai puţin prin investiţii proprii organice.
- Construcţiile rezidenţiale, logistice şi de birouri sunt într-o scădere evidentă – au scăzut proiectele, au scăzut investiţiile, a scăzut numărul de oameni necesari, scad afacerile.
- Agricultura nu are cea mai bună perioadă, situaţie care va continua din ce în ce mai mult – companiile nu mai fac atât de multe angajări, au oprit investiţiile în încercarea de a-şi gestiona problemele curente. Întâi să treacă această prioadă şi după aceea vedem ce se mai întâmplă.
- Statul, care prin majorările salariale şi creşterea numărului de angajaţi a susţinut piaţa muncii, se apropie de limita superioară, dacă nu chiar a depăşit-o deja – premierul Ciolacu, în numele guvernului, îşi asumă să nu mai crească salariile în sectorul bugetar în următorii ani, ca măsură în procesul de consolidare fiscală discutat cu Bruxellesul.
Fiind în campanie electorală, toată lumea aruncă cu promisiuni în dreapta şi în stânga, în speranţa că va obţine mai multe voturi. Toată lumea promite creşterea salariilor, creşterea nivelului de trai, mari reindustrializări ale economiei, o agricultură performantă, facilităţi fiscale, subvenţii, peste 155 de miliarde de euro în următorii cinci ani (cel puţin aşa promite Ciolacu).
Până când se vor materializa toate aceste lucruri, e bine să ştim că anul trecut, cel puţin la nivelul datelor pe care le avem acum, cifra de afaceri în economie, care exprimă activitatea economică de bază a companiilor, a scăzut cu 6%, sub 2.500 de miliarde de lei.
Mai mult decât atât, în acest moment, conform bugetelor care se discută pentru 2025, creşterile salariale sunt doar ca nişte excepţii, companiile primind ordin de la acţionari să se uite după tăierea costurilor, reduceri de personal şi chiar reduceri de salarii, până când va fi mai clară situaţia economică.
Cu această realitate vom intra în 2025.
