Alianta D.A. se afla, in prezent, intr-o situatie foarte complicata. Dezvaluirile din ultima perioada, acuzatiile de coruptie vehiculate in presa, anchetele incepute de justitie - toate alcatuiesc un tablou in care Alianta nu mai este protagonist, ci doar un pion. Cea care dicteaza este majoritatea. Opinia majoritatii. O forta nevazuta, invocata deopotriva de politicieni si de jurnalisti, care acum cere victime si condamnari concrete.
Lupta anticoruptie se apropie de un moment decisiv in Romania. Opinia publica a fost convinsa in acesti ani ca cea mai mare problema a sa este coruptia. Si, imbatata de promisiunile electorale ale Aliantei, a ajuns sa se creada cu adevarat suverana. Acum, prin intermediul mass-media, cere dovezi concrete ale iubirii pe care Alianta i-a promis-o: condamnarea marilor corupti este, in acest caz, cea mai buna dovada. Mecanismele justitiei au inceput sa fie puse in functiune. Oameni importanti sunt chemati la DNA. Relatarile mediatice sunt dominate de dezvaluiri si de acuzatii. Iar verdictele date deja in presa asteapta sa fie confirmate de instante. Ce se va intampla insa daca aceste verdicte vor lipsi? Ce se va intampla daca justitia va cere mai mult timp? Ce se va intampla cand va deveni evident ca asteptarile nu pot fi atinse? Ce se va intampla cand opiniei majoritatii i se va spune ca sunt mai importante institutiile si vocea lor? Cat de dezamagita va fi aceasta opinie majoritara? Se va razbuna ea pe cei care au sedus-o si, ulterior, au abandonat-o?
Este un examen major pentru actuala Alianta Dreptate si Adevar. Un examen in urma caruia va putea evalua daca legitimitatea de care se bucura este reala si, mai mult, daca ideea unui viitor de succes are un fundament autentic. In ultimii ani de zile, Alianta a sustinut neconditionat un discurs despre anticoruptie, despre reforma morala a clasei politice si despre schimbarea radicala a modului de a se face politica. Un discurs cu care Traian Basescu a convins in campania electorala si care l-a infrant pana la urma pe Adrian Nastase. Ura impotriva PSD si impotriva liderului acestuia a fost coagulata, pentru mai multe categorii de electorat, de oferta "revolutionara" a Aliantei. Era o oferta care statua ca vocea majoritatii este cea care conteaza. Ca politicienii sunt obligati sa respecte recomandarile presei, ca voce a opiniei publice majoritare. Discursul anticoruptie nu este important in sine. In locul sau putea, la fel de bine, sa fie integrarea europeana, cresterea economica sau ridicarea nivelului de trai al femeilor singure. Inchinarea neconditionata in fata opiniei majoritatii este o promisiune care place foarte mult atat oamenilor obisnuiti, care simt astfel ca au mai multa relevanta pentru decizia politica, dar si mass-media, care isi vede pe aceasta cale confirmata puterea de a forma opinia publica. Castigand respectul acestora, Alianta a ajuns in capcana de a nu mai putea decide asupra guvernarii in sine. Ridicand la rang de principiu opinia majoritatii, nu mai poti sa o ignori atunci cand ea actioneaza impotriva intereselor tale. Daca opinia majoritatii iti cere marirea salariilor, nu o poti refuza motivand ca ea incalca un alt principiu, fiindca nici un alt principiu nu se poate ridica deasupra vointei populare.
Plecand la drum cu o asemenea promisiune, Alianta si-a asumat din start un conflict perpetuu: intre cei care se ghideaza dupa opinia majoritatii ca scop si cei care folosesc sprijinul majoritatii doar ca mijloc (in slujba unor principii sau a unor interese). Anul 2005 a fost dominat de dispute in interiorul puterii intre oameni din prima categorie (cel mai radical fiind Traian Basescu) si oameni din cea de-a doua (liberalii, in general). Acestia din urma au avut o dubla sarcina, timp de un an de zile: sa demonstreze ca folosesc puterea pe care au obtinut-o in slujba unor principii si nu a unor interese meschine. A-ti fixa scopul de a servi opinia publica nu reprezinta o atitudine condamnabila prin ea insasi - dar nici nu poate conduce la schimbare sau la progres. Cu siguranta insa, un asemenea deziderat este mai util decat satisfacerea unor interese punctuale (economice sau nu), care nu sunt deloc reprezentative pentru societate. Promisiunea servirii opiniei majoritatii face acum ca Alianta sa fie nevoita sa decida, printre altele, daca sprijina sau nu un premier suspectat de a pune interesul prietenilor mai presus decat interesul majoritatii. Ce va conta: banuiala care tinde a capata valoare de adevar pentru opinia publica si care, prin acest mecanism, se impune ca versiune majoritara? Sau dovada concreta (sau mai degraba lipsa ei) cu privire la existenta unei relatii care ar pune in pericol integritatea institutiilor statului? Dupa o perioada in care Alianta a sustinut constant ca vocea poporului e cea care iti spune care este adevarul, incercand sa conteste astfel vocea institutiilor dominate de PSD, a venit momentul in care Alianta este fortata sa demonstreze daca acest discurs mai are valabilitate. A afirma acum ca institutiile s-au schimbat si se bucura cu adevarat de independenta si ca vocea poporului trebuie sa astepte verdictul justitiei nu reprezinta, de fapt, decat o revenire la discursul pe care PSD a incercat ani de zile sa il credibilizeze.
S-ar putea ca aceasta dilema sa fie rezolvata de catre Alianta. S-ar putea ca sustinerea interesului majoritatii sa prevaleze si sa asistam la o noua victorie publica a lui Traian Basescu. S-ar putea ca Alianta sa convinga opinia publica de fidelitatea sa, de faptul ca ii respecta cu adevarat vointa si ca incearca sa o puna in aplicare. Ceea ce uita insa Alianta este ca interesul majoritatii nu este, obligatoriu, acelasi cu interesul public. Si, in timp ce acesta din urma ramane constant, majoritatile se pot schimba. Mai devreme sau mai tarziu.
* Dan Sultanescu este analist la Institutul PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
