Magazinele, pietele agro-alimentare sunt pline si de marfuri, si de cumparatori. Consumul, chiar daca nu e inca un tren rapid al cresterii economice, incepe sa fie un semn de ameliorare a traiului de zi cu zi. De unde vin banii ce alimenteaza motorul acestei schimbari?
Populatia Romaniei numara in jur de 22 de milioane de suflete. Piata mare, buget mic. Peste 6 milioane de romani traiesc din pensii. Modeste, fara indoiala. In jur de 4,5 milioane sunt salariati, cei mai multi avand lefuri mici. Urmeaza agricultorii, pe care statisticienii nu reusesc sa-i numere. Fiindca multi locuitori ai satelor sunt agricultori in acte fara sa fie, in realitate, lucratori ai pamantului sau crescatori de vite. Plutonul populatiei active se incheie cu meseriasii, practicantii unor profesii libere, oameni de afaceri.
Din cea din urma categorie sociala se aleg bogatii tarii. Nici numarul lor nu-i foarte mare, nici averile lor - cu prea putine exceptii, mediatizate in exces - nu-s impresionante.
Clasa de mijloc, inca inadmisibil de restransa, se intrupeaza dintr-o combinatie de oameni de afaceri, liber profesionisti, meseriasi de varf, salariati cu lefuri mici, tarani instariti. Plus inca o categorie sociala in formare: romanii care lucreaza in afara tarii. De altfel, ei trimit anual in tara cam doua miliarde de euro. Mai mult decat aduc investitorii straini.
Incontestabil, banii veniti de la romanii calatori contribuie esential la cresterea consumului. Alaturi de pensii, salarii, venituri din afaceri, imprumuturi de la banci.
Si mai departe? Desigur, autoconsumul. Dar statisticile nu ne ajuta prea mult sa ne facem o imagine exacta a dinamicii autoconsumului in gospodariile populatiei, ce pare a fi in crestere.
Mai e munca la negru, dominata de sistemul paralel de servicii, ce antreneaza in jur de 1,5-2 milioane de oameni. Ei castiga destul de bine fara sa plateasca nici macar un leu impozit. Si economia subterana. Cu o contributie semnificativa la castigurile unei parti a populatiei.
Dar sa nu omitem "cazanul comun", cu multiplele lui forme. De aici se platesc ajutoare sociale pentru milioane de oameni. De aici se acopera indemnizatiile de somaj, compensatiile pentru disponibilizati si subventiile. Si tot de aici nenumarati salariati, dintre cei din intreprinderile de stat, continua sa "ciupeasca" (cu polonicul, cu lingura sau cu lingurita, dupa cat de "descurcareti" sunt) fara sa puna nimic in loc.
Trenul consumului alearga insa prea incet. Si asta fiindca intr-o prea mare masura pretul nestimulativ al muncii se transforma intr-un bumerang. Devine tot mai daunatoare mentinerea descurajarii performantei prin salarii derizorii. Motiv pentru care, in Romania, productia e inca restransa. Indeosebi productia performanta. Apoi prea mult din ce se produce merge la "cazanul comun". Asa ca prea mare este partea ce se imparte tuturor, sub forma de alocatii sociale. Si prea putin ramane pentru a stimula munca eficienta, competenta. Din cauza obsesiilor egalitariste in impartirea PIB-ului, o buna parte din forta de munca, nestimulata, se complace intr-o evidenta stare de moleseala.
Atentie insa: mai avem prea putin de impartit. E timpul sa incepem sa adunam.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
