În conversaţiile despre piaţa rezidenţială apare frecvent o întrebare care, la prima vedere, pare simplă: de ce continuă să crească preţurile apartamentelor noi? Întrebarea porneşte dintr-o logică aparent firească. Oamenii văd produsul final, compară preţul pe metru pătrat, au repere din trecut sau din diverse categorii de calitate şi încearcă să îl raporteze la ceea ce este vizibil: structura, finisajele, compartimentarea, poate şi facilităţile promise în jurul proiectului.
Din experienţa mea, tocmai aici apare una dintre cele mai mari confuzii din piaţă. Un apartament nou nu este niciodată doar suma materialelor care intră în el. Preţul final nu se formează exclusiv din beton, oţel, cărămidă, tâmplărie sau instalaţii. El este rezultatul unei ecuaţii mult mai ample, în care intră timpul, riscul, costul capitalului, infrastructura, conformitatea, calitatea resursei umane şi, tot mai mult, volatilitatea economică şi geopolitică.
Cu alte cuvinte, cumpărătorul vede produsul finit. Dezvoltatorul vede, în spatele acelui produs, un proces lung, costisitor şi expus la multiple variabile care se pot schimba radical între momentul în care proiectul este gândit şi momentul în care este livrat.
