Fondul Proprietatea (FP) i-a mandatat pe americanii de la Citigroup să caute cumpărători pentru pachete de acţiuni în valoare de 527 mil. euro (conform evaluărilor din portofoliul FP). Acesta este cel mai mare mandat de vânzare de acţiuni din ultimii ani în România, miza fiind substanţială atât pentru intermediar, cât şi pentru administratorul FP, grupul american Franklin Templeton. Cea mai mare parte a banilor vor ajunge însă la acţionari şi la stat.
Participaţiile sunt înregistrate în portofoliul Fondului Proprietatea la o valoare de achiziţie de 1,09 mld. lei (250 mil. euro), conform raportărilor FP (deşi fondul a primit acţiunile gratuit de la stat). Astfel, profitul din vânzarea acestor acţiuni ar fi de circa 272 mil. euro, din care fondul ar plăti la stat un impozit de 16%, adică aproape 44 mil. euro. Mai rămân astfel circa 478 mil. euro.
Cel mai mare acţionar al Fondului Proprietatea, fondul de hedging american Elliott, cere ca veniturile din vânzări de active să fie distribuite acţionarilor. În cazul în care Templeton ar distribui suma către acţionari, atunci ar încasa un comision de circa 7 mil. euro, conform propunerii Elliott (fondul american a propus ca administratorul să primească 1,5% din sumele distribuite către acţionari). Mai rămân astfel circa 471 mil. euro pentru acţionari.
Dacă suma va fi distribuită sub formă de dividende, atunci 16% va merge la stat ca impozit pe dividende, adică 75 mil. euro, iar sumele nete care le vor reveni acţionarilor ar fi de circa 396 mil. euro.
Elliott, care deţine 13,5% din acţiunile FP, ar încasa astfel 53,5 milioane de euro, adică o treime din suma plătită pentru achiziţia acţiunilor FP, de circa 150 mil. euro. City of London, al doilea mare acţionar al FP, cu 7% din acţiuni, ar primi 27,7 mil. euro.
Calculele anterioare pornesc însă de la premisa că Citi va reuşi să vândă acţiunile la valoarea la care sunt ele înregistrate în portofoliul fondului. Lucrurile nu sunt însă atât de simple. Una dintre probleme ar fi găsirea cumpărătorilor care să plătească aceste preţuri de inventar.
În cazul unora dintre aceste companii, în contractele de privatizare există clauze care permit acţionarilor minoritari să ceară acţionarului majoritar să cumpere participaţiile, ceea ce face tranzacţia mai simplă.
În alte cazuri nu există însă aceste clauze, iar unii acţionari şi-au exprimat refuzul de a cumpăra în acest moment participaţiile minoritare.
Paradoxal, mai uşor de vândut ar putea fi participaţiile la companiile de distribuţie a energiei electrice aflate încă în portofoliul statului. La aceste companii, FP are şi opţiunea de a vinde acţiunile pe bursă, în condiţiile în care statul a început demersurile pentru listarea lor. Dacă FP şi-ar vinde acţiunile într-un IPO, odată cu statul, atunci ofertele ar putea deveni mult mai interesante pentru fondurile de investiţii străine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
