Acest articol este o completare, dar dintr-un unghi diferit al unui alt articol publicat recent
https://www.contributors.ro/cifrele-dezastrului-din-industria-energetica-in-2024/
şi care vine să intărescă/ adîncească acele concluzii dar mai ales să ofere şi o perspectivă.
Analiza de mai jos se bazează pe instrumentele clasice de analiză a sistemelor energetice (analiza curbei clasate anual – productii-consum- pe structuri de productie si costuri/preţuri realizate), toate bazate pe datele disponibile pe site-ul Transelectrica: producţii, consum, sold import-export şi preţuri PZU
(în analiză a fost folosit un software profesional, pentru analiza si proiectarea sistemelor energetice complexe, deci rezultatele sunt ”beyond any doubt”).
Fig.1 Productions as Duration Curves
Simpla aruncare a unei priviri pe această diagramă, fără a fi mare specialist în energie, ne arată că toate producţiile agregate anual se situează sub curba ce consum (Demand only)...adică, suntem importatori net, care justifică titlul articolului (portiunea albă de sub cuba Demand only reprezintă lipsa producţiei proprii, dar acoperită de Importuri (valoarea deficitului este analizată mai jos).
Foarte important: de ani de zile am propus ca această diagramă a Transelectrica (care a rămas aceeaşi, în ciuda ”digitalizării” care ne stă pe buze prin toate strategiile şi vorbirile politicienilor) să fie defalcată astfel:
- Centralele pe gaz sa fie defalcate in Centrale de Cogenerare si Centrale pe gaz in condensatie
- Centralele pe carbune sa fie defalcate in Centrale de Cogenerare si Centrale in condensatie
- Centralele hidro sa fie defalcate in Centrale ”pe firul apei” şi centrale ”cu baraje”
- Emisiile de CO2 (bazate pe combustibilii fosili utilizati), care sa fie afişate orar !
Toate cele de mai sus se regasesc (chiar mult mai detaliat) în alte sisteme energetice din UE, iar o dezvoltare a datelor propusă mai sus, va permite o analiză şi mai corectă a situaţiei şi mai ales, a măsurilor ce trebuie luate (eficienţă si investiţii)....dar, nu s-a făcut şi nici nu cred ca se va face. Lipsa datelor si afişarea lor transparent este o boală foarte veche, care nu permite o evaluare mult mai exactă a SEN, dar şi acelor ”producători” pe care nu-i ”vede” SEN.
Aceleaşi date din Fig.1, pot fi aranjate in alt mod, pentru a intelege situaţia si din alte unghiuri
Fig.2 Operation Time Order (Input data order)
Ce ne spune această diagramă:
- tot excesul nostru (temporar/periodic) de energie la export este constituit din energiile regenerabile produse de ”investitorii strategici” (voi reveni mai jos şi la ”dezastrul CfD” – Contracts for Difference) impus României, prin ”consultanţi indepenenţi”, plătiţi de BERD şi care nu ne foloseşte la absolut nimic, exceptind ”drenarea financiară” a SEN). Toate acestea s-au întîmplat în ciuda unui alt Raport al IFC (al Bancii Mondiale), care recomanda în mod clar, efectuarea unei analize de ”Least Cost Planning”, inainte de ne apuca noi ”să valorificăm uriasul potenţial eolian” al Mării Negre.
- este absolut evident (din nou, fără a fi mare specialist in energetică) să observăm că mărirea capacitâţii electrice eoliene si solare (chiar si de 3 ori – curba verde cu linii întrerupte din Fig.2), nu va acoperi necesarul de energie al României, ci, doar va mări ”exporturile” ieftine şi ”importurile” şi mai scumpe, pentru simplul motiv că după cca 4000-5000 h/an, prin natura lor, producţiile RES sunt irelevante sau inexistente
- SEN-ul nostru are nevoie de stocare de mare putere (CHEAP minim 1000 MW) imediat, ca prioritate ”0”
Iar bateriile electrice (zeci, sute de baterii electrice de cite 2-10 MW) sunt o soluţie suboptimala (costisitoare, poluante, durata de viaţa limitata, greu de gestionat la nivel SEN...sunt bune pentru aplicaţii ”distribuite”, nu pentru sisteme centralizate)
- oricine poate citi recenta Strategie Energetică a României recent publicata pe site-ul ME şi nu va găsi nici o prezentare a modului in care vor fi acoperite în viitor, necesităţile de energie electrică si termică, integrat, ale României.
In continuare, să ”monetizăm” datele de mai sus, din Fig.1, trecindu-le prin ”piaţa energiei electrice”, respectiv Fig.3, avind posibilitatea sa evaluam ”dezastrul” nu numai tehnic ci mai ales financiar, căci, în ultima instanţă de asta este lumea mai interesată
Fig.3 Preturile PZU (Piaţa pe Ziua Urmatoare,orar) la electricitate in 2024
Si vom obţine nişte date foarte relevante cu privire la ”HUB-ul Energetic România”:
Fig. 4. Preţuri medii rezultate in piaţa PZU pe categorii de centrale electrice, Import si Export
Ce cifre seci de mai sus, ne indeamnă la reflecţie mai adîncă:
- discrepanţa uriaşă intre preţurile de import si export ! În acest context, recenta declaraţie a dlui ministru al Hub-ul energetic-România referitor la faptul că putem ”să fim liniştiţi”, am mărit urgent capacitatea de import cu 1000 MW, mai degrabă îngrijorează decît linişteşte:
https://economedia.ro/burduja-capacitatea-de-interconexiune-a-romaniei-a-crescut-si-putem-miza-pe-aproape-4-000-de-mw-in-prezent.html aşa incit, putem importa din ce in ce mai mult energie electrică scumpă şi, de asemenea, putem exporta tot asa, din ce in ce mai multă energie eoliana si solara ieftină (că, abia ce făcurăm licitaţii Cfd de vreo 3000 MW, Solare avem alte mii şi tot aşa înainte, pe acelaşi drum înfundat)...aşa cum se vede în cele prezentate anterior.
CARE E STRATEGIA ? CINE GINDEŞTE TOATE ASTEA DE NU VEDEM IN CE DIRECTIE NE ÎNDREPTĂM ?
Mă fac frate cu Dracu şi pot afirma că, ce să ne mai chinuim cu investiţii noi ?...putem importa ”din piaţa europeană a electricităţii nu-i aşa ?”, dacă vom merge şi mai departe pe interconectarea a 7000 MW...să valorificîm şi mai mult, inutil, potenţialul Marii Negre
- este de notat ca cea mai scumpă energie consumata (in afara de cea din import) este energia electrica produsă pe gaze ! (ATENTIE...AICI SUNT INCLUSE SI CENTRALELE DE COGENERARE CARE AU UN EFECT DE REDUCERE DE COSTURI PRIN EFICIENŢA RIDICATĂ).
Dacă aceast pozitie ar fi fost defalcate pe Cogenerare si centrale de condensatie, datele ar fi stat cu totul altfel !
Insă, concluzia îngrijoratoare este că ”ne legăm de mîini şi picioare pe termen lung, de gaz, combustibil poluant si cu preţ volatil, care ne va da o energie scumpă pe termen lung !”
- In ce priveste carbunele, vedem această declaraţie de mai jos:
Incă din anii 2018/2019, a fost propusă Ministerului Energiei, solutia conversiei lignit/gaz prin hibridizarea centralelor existente cu Turbine pe Gaze + carbune şi cresterea puterii unitare a grupurilor de 300 MW la 900 MW, iar cu 2 grupuri se obtineau cca 1800 MW la un cost de cca 600 mill.EUR, durata de excutie cca 18 luni (lucrare de modernizare nu investitie nouă) şi mai ales reducerea la jumătate a emisiilor GES. Proiectul a fost aprobat de CE, dar nu şi de România ! Guvernul/Ministerul Energiei nu l-a vrut, (dar ”cineva” l-a ”prins din zbor” iar acum back to # 1, dar intr-o forma simplă – folosim gazele, dar, intr-o centrală veche pe carbuni dezafectată, dar nouă in ciclu combinat, bazindu-ne pe nişte irakieni din Iordania care stau prin Insulele Cayman). Adică, am pierdut cca 8 ani ca să-i aşteptîm pe irakieni, in loc să fi pus noi, foarte usor şi repede cite 2 Turbine pe gaze, direct în centralele pe lignit sau huila (şi n-ajungeam ca acum dl. Ministru al Hub-ului energetic România să ceară prelungirea funcţionării centralelor 100% pe carbune !)
- ca scop principal de reducere a preturilor/costurilor energiei, este de neinteles cum in Strategia Energetica, se mentioneaza un potenţial de 88,3 TWh/an biometan/biocombustibili energie primară, care, la o durată anuală de 8000 h/an, ar rezulta o putere primară disponibilă de cca 11.000 MW, care transformată in energie utila (electrică) reprezintă uşor cca 4-5000 MWe !?
La acestea de mai sus, nu sunt incluşi biocombustibilii avansaţi, biomasa şi Hidro (din care RO nu a valorificat decît cam 50% din potenţialul său)
Să vedem Importanţa Stocării de mare putere pentru SEN, mai ales în condiţii de lipsă de capacităţi
Este necesar să subliniem şi să explicăm incă odată această prioritate ”0” (trebuie să fie o axiomă) şi încercăm să corectăm o concluzie eronată din articolul publicat anterior referitor la ”Dezastru”...
(Citez: ”...De asemenea mai putem concluziona că dacă am fi avut capacităţi de stocare, acestea tot nu ar fi putut acoperi consumul....”).
Rolul stocarii de energie (electrică) nu este foarte bine inţeles dar stocarea este necesară pentru:
- eficientizarea funcţionarii sistemelor energetice agregate.
- în consecinţă, eficientizarea nu este legată de excesul sau lipsa de capacităţi ci este mai degrabă legată de aspectul financiar – eficientizarea operaţională a capacitîţilor existente şi scaderea costurilor energiei in piaţă prin ”jocurile” productie/import/export.
- stocarea nu estenici productie şi nici consum, DAR, prin efectele ei în sistem, poate ”amîna” construcţia de noi capacităţi mai scumpe, care ar depăşi ”costul marginal de producţie” al unui SEN oarecare (această idee este mai dificil de înţeles, dar, din cele de mai jos se poate înţelege)
În consecinţă, bazat pe datele de mai sus ale anului 2024, am simulat o situaţie in care intrebăm ”ce s-ar fi intimplat daca am fi avut CHEAP Tarniţa-Lăpuşteşti în funcţiune – 1000 MW ?”
Fig.5 Cantităţi Export/Import in 2024 si acelaşi scenariu dar cu CHEAP
- rezultă cu CHEAP un export mai mare cu cca 20% faţă de situaţia din 2024
- rezultă cu CHEAP, un import mai mare cu cca 21% faţă de situaţia din 2024
- raportul Import/Export cu CHEAP este cca 2.34, aproximativ la fel cu cca 2.32 realizat în 2024
CUM FACE DIFERENŢA CHEAP ? (prin ”jocul” import ieftin - export scump)
- preţul de export cu CHEAP creşte cu 46% faţă de pretul din 2024
- preţul de import cu CHEAP scade la 66% din pretul din 2024
Din ”jocul” CHEAP în PZU si productii/consum/import/export, rezultă:
- o diferenţă de cost platit de consumatorii din România de cca. 1,25 miliarde Lei/an
- sau, un cost mediu al energiei mai mic cu cca 5,4% per total SEN
- sau, cca 252 mill. EUR/an, ceea ce reprezintă cca 25% din costul de Investiţie al CHEAP Tarniţa Lăpuşteşti
- calcul emisiilor de CO2: rezultă cca 11,5 mill tCO2/an, echivalent cu cca. 4,6 miliarde Lei, ceea ce inseamnă cca 17% din Costul total al energiei ! (nu a fost inclus aici Importul, intrucit nu ştim factorul de emisie al originii importurilor !. Avind in vedere că importurile sunt mult mai mari decit exporturile, acest procent de 17% s-ar putea să fie mai mare !)
CÂTEVA CONCLUZII CARE REFLECTĂ ”DEZASTRUL” DIN INDUSTRIA ENERGETICĂ ŞI LIPSA DE PERSPECTIVĂ
- S-a demonstrat că o continuare a introducerii de regenerabile intermitente, fără a avea stocare de mare putere in sistem, va duce la o crestere de costuri a energiei (regenerabilele intemitente se duc la export cu preturi mici, iar importurile vor fi din ce in ce mai scumpe)...DECI, CRESTERE DE COSTURI
- S-a demonstrat că gazul natural, este a doua cea mai costisitorare (şi poluantă) sursă de energie (”marginal price setting”), dupa importuri. Continarea introducerii de gas (ipocrit denumit ”combustibil de tranziţie”) , din ce in ce mai mult (Mintia- 1700 MW , 3000 MW centrale de Cogen pe gaze , Isalnita, Fântanele, etc.) va conduce la preţuri si mai mari ale energiei si, mai ales, emisii şi mai multe (mai mult decit 1000 MW carbuni care vor fi inchişi pe motive de mediu !)
DECI, CREŞTERE DE COSTURI (mai ales ca pretul t CO2, va creşte de la 80 EUR/tCO2 la 150 EUR/tCO2)
- S-a demonstrat ca oricite RES (Eoliene si solare) se vor instala, nu vor putea niciodata să acopere necesarul de energie al României, fără stocare. DECI, CREŞTERE DE COSTURI, NU SCADERE !
- S-a demonstrat ca potenţialul de energie regenerabilă, aşa-zis ”securitară” (adică ”baza producţiei controlabile”) este mult mai mare şi mai competitivă decît gazele, carbunii si nuclearul.
România dispune de biomethan, biocombustibili, biomasă, energie hidro ne-exploatată şi potenţial CHEAP de peste 10.000 MW şi totuşi nicăieri nu se discută sau planifică serios exploatarea acestor resurse, inclusiv Strategia Energetica actuală. Aceste resurse sunt mai ieftine, elimina costurile cu CO2 şi sunt ”securitare”
- CEA MAI ELOCVENTĂ DEMONSTRAŢIE STIINŢIFICĂ DE NECESITATE A CHEAP SUNT DIAGRAMELE DE MAI JOS
În care, ca exemplu, intr-o săptămina din Iulie, cu mari variaţii de preturi PZU, şi cu Hidroelectrica forţindu-se să facă echilibrare, totuşi chiar in deficit de putere, Tarniţa- Lăpuşteşti este foarte eficientă in echilibrare şi creează mari economii financiare cum s-a demonstrat (nu stim cit de implicate au fost CH Portile de Fier ?!)
Nicăieri şi niciodată, nu am auzit prin industria noastră energetică să se vorbească de stocarea ”altfel” a energiei. Mă refer aici la potenţialul de stocare a energiei termice produsă in cogenerare care este conceptual identic cu ”stocarea de energie electrică” (din acest motiv am ridicat problema defalcarii productiei de energie electrciă pe categoriile – cogenerare-condensatie)
Despre ce este vorba ?: constructia unor rezervoare mari de apă caldă pentru incalzirea oraselor- energie termica, în incinta centralelor actuale de cogenerare (avem peste 1000 MW capacităţi) creează posibilitatea unei flexibilităţi mari a grupurilor energetice, respectiv, acestea pot urmări cererea de energie electrică, relativ decuplate de energia termica ce va fi asigurată oricum prin stocare de energie termică.
Aceasta ”tehnică” (ca şi multe altele) este necunoscută in România (dar aplicată cu mult succes si extins in lume) si mai mult:
- este foarte ieftină desi e foarte eficientă (investitiile constau in utilizarea rezervoarelor actuale de păcură si apă din centralele existente sau constructia unor alte banale rezervoare de apă)
- este, in ordinea de merit, mult mai ieftină decit bateriile electrice (poluante, scumpe, cu durata de viaţa limitată şi eficienţă in scădere pe durata exploatarii)
IN FINAL:
- prezenta industrie energetică, aşa cum este ea astăzi, operează sub-optimal
- nu există planuri sau obiective clare (de least costs planning) care să indice imbunatăţirea situaţiei (mă refer aici şi la visele noastre ca ne vor rezolva problemele cu inca 2 reactoare nucleare si SMR-uri, intr-o ţară cu datorie publică enormă, la care vom mai adăuga încă cca 14 miliarde EUR) deficite pina în 2030 cel puţin si stînd pe marginea prăpastiei denumite ”junk” pentru investiţii.
- decarbonizarea sectorului (costul emisiilor reprezintă cca 17% din costul total al energiei consumate) nu se va produce, iar preponderenta gazului (”price setting” in sistem) nu va duce la scaderea acestuia în lipsa unei abordări mult mai puternice a regenerabilelor ”securitare” (pentru că există si acestea ca ”securitare”, nu-i aşa ?)
IN CONSECINŢĂ, ENERGIA VA CONTINUA SĂ ADÎNCEASCĂ DEFICITUL COMERCIAL AL ROMÂNIEI şi este de aşteptat ca importurile înregistrate in 2024 de cca 734 mill. EUR (cca 14% din Poductia totală) să depăşească 1 miliard EUR în 2025, continuînd astfel procesul de slăbire economică a României şi a securităţii sale energetice.
Acestui proces, i-au luat cca. 7-8 ani sa ajungă aici, iar revenirea cît de cît la ”normal” (nu Hub energetic !) va dura cam tot pe atît....pentru că investiţiile (corecte !) in energie dureaza mult si sunt costisitoare, iar efectele – pozitive sau negative – se văd tot pe termen lung. Totul e chestie de planificare, capitol la care România nu a excelat niciodata în ultimii 30 de ani lăsînd ”piaţa sa rezolve problemele”.
Adica, acesta este azi rezultatul ”politicilor liberale” , de ”piaţă”, din programele de guvernare ”liberale”, aplicate de foştii miniştri liberali, nu-i aşa ?...începind cu Anton x 2, continuînd cu V.Popescu ”hai să faceţi”, s.a.m.d.
N-ar trebui să aplicăm conceptul de ”răspundere ministerială” , care o fi acela ?!
