Opinii

Ce facem cu România ca să prevenim exodul?

Ce facem cu România ca să prevenim exodul?

Autor: Mircea Geoana

17.01.2014, 15:45 1135

Cifrele arată că isteria privind “marea invazie” a românilor în Marea Britanie începând cu 1 ianuarie 2014 nu a fost decât o mare intoxicare politică şi de presă, dar care a lăsat urme asupra reputeţiei României care a fost descrisă drept “ruda săracă a marilor puteri europene”. Presa din România, prin extrem de creativa campanie a celor de la Gândul.info, au reacţionat încă de la primele declaraţii denigratorii la adresa românilor. Dar noi, cei desemnaţi de români să le apărăm interesele, ce facem? Stăm cuminţi şi aşteptăm ca fraţii mai mari să-şi rezolve încă o bătălie electorală internă în speranţa că după nu ne vor mai trage de urechi sau ne vom susţine cazul şi le vom arăta cu cifre că nu invadăm pe nimeni? Dimpotrivă, cred că dezumflarea gogoaşei propagadistice cu pericolul invaziei noastre trebuie să fie fructificat în mod energic şi inteligent.

Într-un articol apărut zilele trecute în Financial Times, se arată că premierul Cameron întârzie să publice un studiu realizat de Theresa May, ministrul de Inter ne britanic, despre necesitatea introducerii unor măsuri mai stricte pentru imigranţi deoarece cifrele existente îi infirmă ipoteza. Conform cifrelor oficiale, doar 24 de cetăţeni români au “invadat” Marea Britanie de la 1 ianuarie 2014. Mai mult, un studiu realizat de un economist suedez arată că migraţia românilor şi bulgarilor este benefică economiilor statelor din Vestul Europei. În Suedia, un imigrant român sau bulgar oferă statului prin activităţile sale cu 30 la sută mai mult decât primeşte. Mai mult, el adaugă că cel mai mult ar avea de câştigat de pe urma migraţiei state precum Irlanda şi Marea Britanie.

În schimb, prietenii noştri europeni nu au nicio dificultate să folosească un alt limbaj când vine vorba de cetăţeni români cu înaltă calificare, cum este cazul medicilor, pe care îi primesc cu braţele deschise, fără a se gândi o secundă la câţi bani a cheltuit statul român pentru pregătirea lor. În ultimii doi ani, 30% din medicii din România au părăsit ţara, principalele destinaţii fiind chiar statele care ne arată cu degetul: Marea Britanie, Germania şi Franţa. Din 2011 până în 2013 numărul medicilor care profesează în România a scăzut de la 20.000 la 14.000.

Când munceam din răsputeri, împreună cu colegii din Guvern, pentru a îndeplini condiţiile de arerare la Uniunea Europeană, nu mi-am imaginat o secundă că vom ajunge în această situaţie. Dimpotrivă, am considerat că statul român va fi suficient de pregătit să absoarbă fondurile europene destinate României, permiţând o dezvoltare considerabilă a ţării. Dar România a irosit cei doi ani de pre-aderare (2005-2007). De aceea, consider că cel mai mare eşec al mandatelor lui Traian Băsescu şi al guvernelor numite şi pastorate de el este că a ratat marea şansă de dezvoltare a României.

Ce e de făcut? Creşterea salariilor medicilor rezidenţi este un prim pas necesar, însă nu suficient. Un dublu efort naţional trebuie început şi aplicat cu încăpaîţânare. O inversare a tendinţelor de emigrare, un brain şi manpower regain, crearea condiţiilor ca tinerii să aibă de ce să stea şi să nu plece din ţară, aşa cum a început Polonia acum câţiva ani, aşa cum propune LSRS. Cu continuarea asanării şi finanţării corecte a sistemelor de sănătate şi educaţie, cu deschiderea sistemului administraţiei publice către meritocraţie şi depolitizare, cu îndepărtarea barierelor de tot felul în calea revenirii în ţară şi susţinerea românilor din străinătate să înceapă o afacere acasă, cu o luptă reală şi depolitizată împotriva inegalităţilor, sărăciei şi corupţiei.  

În al doilea rând, trebuie pornită marea ofensivă pentru recâştigarea reputaţiei şi influenţei noastre în Europa. Institutul Aspen a propus un Consiliu Strategic public-privat, cu un board independent, care să aibă drept sarcină abordarea sistematică a promovării României în ţară şi în străinătate. Un for independent, ca să nu mai avem firmele de casă ale politicienilor momentului să-şi creeze propriile "frunze". Căci nu există un brand pentru "export" fără o bază reală în cine suntem, ce valori ne anima şi ce vrem NOI să devenim cu adevărat. Căci nu există vreo şansă să putem fi credibili în afară, dacă în interior războiul româno-român ia ostateci politica externă şi interesul naţional. Să speri că în 2014 trebuie "să se întâmple ceva pe Schengen", când cu  seara inainte spui că aceeaşi ţara, nu alta, "e pe marginea prapastiei" e cel puţin necredibil, dacă nu de-a dreptul ipocrit. La fel este când stabileşti fără fond şi propagandistic ţinte arbitrare de aderare la Zona Euro, fără să ţii cont de realitatea economică şi de decalajele crescânde de dezvoltare şi putere de cumpărare între noi şi "ceilalţi" sau când vii cu o serie incredibilă de 9 la 0 (zero) la CCR pe teme atât de sensibile ca descentralizarea sau modificarea Codului Penal.

Premierul polonez Donald Tusk propune ca în 10 ani Polonia să intre în grupul primelor 20 de economii ale lumii. Noi ce ne propunem ca Proiect de Ţară? Modificarea Constituţiei? E important, dar prea puţin şi nu poate fi un surogat la atât de necesara renaştere a ambiţiei naţionale, a mult aşteptatului Proiect  de Ţară, care să fie dezbătut în societate şi îmbrăţişat de noi toţi, putere şi opoziţie, elite şi oameni obişnuiţi, patroni şi angajaţi, tineri şi vârstnici, bogaţi şi săraci, majoritatea şi minorităţile naţionale, cei din ţara şi din străinătate.

Abia apoi vom avea forţa şi credibilitatea de a "face o ofertă politică" Republicii Moldova, de a păstra pe termen lung alianţele noastre cu America şi Europa, de a deveni atât de necesara Punte între Vest şi Est.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO