De multe ori, în discursul politic, sunt folosite cuvinte mari, expresii pompoase, goale de multe ori de conţinut. Asta nu înseamnă însă că unele din ele nu trebuie să ne atragă atenţia, căci sunt mult mai importante decât par. Un asemenea caz este "sfera publică europeană" sau "spaţiul public european".
Această sferă, acest spaţiu este atât ceva generic cât şi ceva extrem de concret: există în Bucureşti, de exemplu, un "Spaţiu Public European (SPE)" gestionat de Reprezentanţa Comisiei Europene şi de Biroul de Informare al Parlamentului European. SPE este, conform descrierii instituţionale, "un spaţiu multifuncţional, deschis zilnic pentru public, unde vizitatorii au acces la surse oficiale de informare", găzduind totodată varii evenimente, toate în efortul de informare a cetăţenilor cu privire la Uniunea Europeană.
Ȋnsă spaţiul public european e mult mai mult de atât. E o sferă a dezbaterii, atât de necesară, cu privire la prezentul şi viitorul nostru, ca europeni. Această sferă publică europeană e, prin calitatea crescândă a argumentelor şi rafinarea lor, cea mai bună apărare a sistemului european împotriva populiştilor: aşa cum şi aceştia se implică şi se adresează inimilor, aşa şi proiectul european trebuie să se reinventeze comunicaţional. Ȋnsă, ca orice spaţiu public, trebuie animat de cineva, iar oamenii politici nu sunt îndeajuns, avem nevoie de cetăţeni pasionaţi, de societate civilă mplicate şi de sectorul de afaceri conectat.
Astfel, această reinventare nu ar fi pură spoială, fiind însoţită de propuneri şi acţiuni concrete, care să şi dea sentimentul că "iată, se face ceva". Un rol important îl are în acest context şi discutarea propunerilor transnaţionale. De exemplu, europarlamentarul britanic Andrew Duff propunea, încă din 2010, apelarea la o listă suplimentară de candidaţi pentru alegerile europene din 2014, şi anume una “transnaţională”. Noua formulă ar oferi astfel alegătorilor două voturi, unul pentru a desemna candidatul naţional, iar celălalt pentru a alege candidatul european.
Acest lucru ar duce la o mai puternică sferă publică europeană, dar doar pe componenta cvasi-elitistă, transnaţională. Eu cred în europenizarea sferelor publice naţionale, nu în adiţionarea unei "sfere noi", europene, neconectate cu realitatea naţională, şi prea generaliste pentru a pune de acord cetăţeni din 28 de state membre.
Totodată, integrarea europeană trebuie să fie un subiect de dezbatere cotidiană, nu din an în Paşti; a vorbi de Europa doar înaintea alegerilor europene e ca şi cum ne-am spăla pe urechi doar când mergem la doctor, cu atât mai mult cu cât acum cele mai multe lucruri, şi cele mai importante, se decid la Bruxelles.
Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele ˝Casei Europei˝ Bruxelles.