• Leu / EUR4.7556
  • Leu / GBP5.5125
  • Leu / USD4.2732
Opinii

Ce ne spune experienţa internaţională cu privire la supra-taxarea băncilor? O scurtă analiză

opinii primite la redacţie

Ce ne spune experienţa internaţională cu privire la supra-taxarea băncilor? O scurtă analiză

Autor: Bogdan Căpraru

4 feb 2019 1137

Luna decembrie a anului trecut a adus în peisajul legislativ românesc ordonanţa 114, care pe lângă alte măsuri fiscale, prevedea taxarea activelor bancare într-un mod progresiv, corelat cu evoluţia ROBOR din piaţă (cu cât e mai mare ROBOR-ul, cu atât creşte nivelul taxei). Modul în care a fost aşezată această modalitate de impozitare a stârnit un val de nemulţumire din partea comunităţii bancare, inclusiv a Băncii Naţionale a României (instituţia însărcinată cu reglementarea şi supravegherea sistemului bancar) din cauza efectelor negative pe care le va avea asupra sistemului bancar. Dar hai să vedem cum a fost aplicată această taxă în alte ţări din Europa, pentru a avea o imagine cât mai corectă asupra fenomenului!

Prezenţa acestor taxe în peisajul fiscal a unor state s-a făcut simţită după criza financiară internaţională, cu scopul principal de a recupera resursele financiare publice cheltuite în timpul crizei cu salvarea băncilor cu probleme din sistem. De asemenea, aceste taxe au fost direcţionate, funcţie de ţară, în două modalităţi: către bugetul public sau către un fond special menit menţinerii stabilităţii financiare. Ţinând cont de acest aspect, cum România nu a cheltuit niciun ban public pentru salvarea băncilor în timpul crizei, am putea spune că din acest punct de vedere taxa e inutilă şi nejustificată. Motivele invocate de guvern în adoptarea acestei ordonanţe sunt cele legate de necesitatea atragerii de venituri suplimentare la buget (deşi se pare că în proiectul de buget această taxă nu a fost prinsă) şi constrângerea băncilor (într-un mod artificial pentru că nu depinde de acestea nivelul ROBOR) de a menţine rate ale dobânzilor reduse la credite, pentru a nu afecta debitorii.

O altă diferenţă între practica europeană de aplicare a acestei taxe şi cea de la noi este cu privire la baza de aplicare. Astfel, în majoritatea cazurilor se aplică asupra unor pasive, sunt doar câteva situaţii unde taxa se aplică activelor (Ungaria, Slovenia şi Polonia). Şi aici diferenţierile merg mai departe! Astfel, taxa nu se aplică asupra tuturor pasivelor sau tuturor activelor. În cazul pasivelor, sunt mai multe variante: 1) se deduc capitalurile proprii şi/sau depozitele garantate (Austria, Belgia, Cipru, Germania, Letonia, Olanda, Portugalia, Slovacia, Suedia), 2) asupra capitalului propriu minim obligatoriu (Franţa), 3) iar în Marea Britanie, se deduc capitalurile proprii, depozitele garantate  şi activele garantate şi lichide. În cazul activelor, doar Polonia şi Slovenia aplica asupra tuturor activelor financiare, iar Ungaria asupra activelor din care se scad creditele interbancare.

Pornind de la baza de aplicare, putem distinge mai multe modele de aplicare. Cel bazat pe aplicarea taxei asupra activelor (cel mai rar întâlnit) inhibă posibilitatea băncii de a-şi creşte afacerea. Produsul principal al unei instituţii de credit este creditarea, în toate formele ei (creditare companii, IMM-uri, persoane fizice, a statului etc.). Cu toate acestea, în niciuna dintre ţările care o aplică nu întâlnim un sistem de impunere atât de apăsător şi cu potenţiale efecte negative.

Cele care aplică taxa asupra pasivelor, deduc capitalurile proprii şi depozitele garantate, ceea ce stimulează băncile să îşi mărească activele pe baza majorării în bilanţ a capitalurilor proprii şi a depozitelor atrase garantate. Astfel, e o măsură care poate avea efecte pozitive pe termen lung, deoarece nu inhibă creditarea şi susţinerea economiei, în schimb stimulează creşterea solvabilităţii şi a economisirii.   

De asemenea, rata de impozitare este mult mai mică. La noi variază între 0,1% şi 0,5% trimestrial, fiind cea mai mare din regiune, de 1,2% la nivelul actual al ROBOR. Doar Slovacia (0,4%) şi Ungaria (0,53%) se apropia de jumătatea acestui nivel, în cazul cotei celei mai mari (Ungaria avea un sistem progresiv de aplicare funcţie de dimensiunea activelor). În Ungaria, la scurt timp după aplicare, taxa a fost redusă la o cotă situată între 0,15%- 0,2%.  Dar poate cea mai mare deosebire este modul cum se aplică progresivitatea acestei taxe. Astfel, în Belgia, Cipru, Franţa, Letonia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Suedia este o taxă fixă. În Austria, Germania şi Ungaria taxa este progresivă funcţie de dimensiunea bazei de aplicare, în schimb în Olanda şi Marea Britanie progresivitatea se aplică faţă de maturitatea pasivelor impozitate. La noi progresivitatea este aplicată funcţie de mărimea unei categorii financiare exogene - ROBOR. În nicio ţară nu este luată ca reper rata de dobândă formată pe pieţele monetare.

Astfel, concluzionând, modul cum este aplicată această taxă la noi diferă fundamental de exemplele de practici din alte ţări din regiune. Mai mult, poate produce distorsiuni grave în modul de funcţionare a economiei, în activitatea băncilor şi comportamentul clienţilor acestora. De asemenea, poate da prilejul autorităţilor guvernamentale de a se comporta în mod abuziv faţă de instituţiile de credit. Într-o altă ordine de idei, se impune reconsiderarea prevederilor acestei legi în mod urgent, înainte de a produce efecte!

Taxarea băncilor în UE

Ţara

Anul implementării

Baza de aplicare a taxei

Rata taxei

Destinaţie

Austria

2011

Pasive - se deduc capitalurile proprii şi depozitele garantate

0,0 – 0,085%, funcţie de dimensiunea pasivelor

Buget de stat

Belgia

2012

Pasive -se deduc capitalurile proprii şi depozitele garantate

0,035%

Buget de stat

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7556
Diferență: 0,1769
Ieri: 4.7550
Azi: 4.2732
Diferență: -1,2388
Ieri: 4.2719
Azi: 5.5125
Diferență: 3,5795
Ieri: 5.5278
Azi: 4.3243
Diferență: -0,6867
Ieri: 4.3002