Opinii

Ce şanse are noul preşedinte al FED să evite un alt val al crizei financiare

Ce şanse are noul preşedinte al FED să evite un alt...

Autor: Aura Socol

02.02.2014, 12:55 1219

Începând cu 1 februarie, Janet Yellen este noul preşedinte al FED, devenind astfel prima femeie guvernator al celei mai puternice bănci centrale din lume. Yellen pleaca din start cu avantajul de a prelua o economie americana ce pare sa-si fi revenit din recesiune. In acelasi timp, pleaca si cu un mare dezavantaj. Toata lumea asteapta ca ea sa faca ceea ce Ber­nanke si Greenspan nu au reusit sa faca. Sa dezumfle bulele speculative create in urma demararii programului de relaxare cantitativa, fara a afecta stabilitatea financiara, cresterea economica, si, de ce nu, fara sa declanseze un scenariu apocaliptic imaginat anul trecut - un nou val al crizei financiare internationale.

In 2009, banca centrala a SUA demara programul de relaxare cantitativa (QE), metoda neconventionala de politica monetara. In esenta, acest program presupunea  angajamentul bancii centrale de a achizitiona active financiare in mod constant (lunar), pana cand nivelul somajului se va reduce la un nivel “acceptabil”. In mai anul trecut a fost suficienta o simpla aluzie a ex-pre­sedintelui Bernanke ca banca centrala ar putea sa-si reduca achizitiile de active, pentru ca pietele financiare sa escaladeze. Pe fond, politicile monetare neconventionale de acest tip pot fi justificate - prin fundamentele slabe ale economiei, efectele colaterale ale acestora pot ajunge insa sa provoace o noua bula speculativa, riscandu-se practic intrarea intr-un cerc vicios.

Politica FED ului de a facilita accesul la bani a generat deja bule speculative. Atat pe piata nationala – in genere cele legate de obligatiunile corporative, cat mai ales pe pietele emergente. Reducerea acestor excese speculative, fie ea si graduala, risca acum sa afecteze atat cresterea economica cat si sistemul financiar. Nici Bernanke, nici Greenspan nu au avut succes in lupta impotriva bulelor speculative. Yellen va trebui in primul rand sa identifice posibilele acumulari speculative de active (dezechilibre semnificative la nivelul preturilor activelor). Apoi sa hotarasca daca o scadere brusca a preturilor acestor active va avea impact la nivelul intregului sistem financiar, sa identifice practic riscurile de natura sistemica.

Efectele secundare ale interventiilor repetate, doza optima a lichiditatilor injectate in economie, dar si intuirea corecta a momentului oportun de retragere din piata a banilor aflati in surplus si mai ales a strategiei de retragere, toate astea sunt procese de tip fine tuning la care noul presedinte al FED va trebui sa dea un raspuns cat mai curand. Sustinatorii politicilor monetare expansioniste considera ca bancile centrale au capacitatatea ca la momentul oportun sa retraga din piata surplusul de bani. FED a dat deja semnalul inchiderii graduale a programului relaxarii cantitative pe parcursul urmatoarelor luni. Sa fie oare acum momentul oportun de a face asta?

Conceputa in context national, politica FED a demonstrat ca poate avea impact deosebit de puternic la nivel international, la nivelul pietelor emergente in mod special. Sutele de miliarde tiparite sub umbrela programului de relaxare cantitativa au ajuns in toata lumea, mai ales in economiile emergente. Curand, acestea s-au confruntat cu aprecierea artificiala a propriilor active, pe fondul  intrarilor masive de capitaluri. Simetric, incetarea programului ar conduce la iesiri masive de capitaluri din statele emergente, ceea ce poate conduce la prabusirea activelor acestora (depreciere semnificativa brusca). Iar un astfel de moment poate aprinde butoiul cu pulbere.

Asistam deja la un episod de deprecieri a mai multor valute in economii emergente (inclusiv leul). Se vorbeste chiar de declansarea unui razboi valutar. Nu orice devalorizare inseamna insa un razboi valutar. In cazul de fata, in multe tari deprecierea este explicabila prin cauze specifice, care tin de caracteristicile sistemelor economice si financiare nationale. Daca fenomenul ia insa proportii si toate monedele se depreciaza concomitent, vom putem vorbi si de un razboi valutar.

Problema economiilor emergente nu este deloc neglijabila (sa nu uitam ca si zona euro are propriile sale economii emergente, iar la summitul de la Davos unii vorbeau chiar de Europa insasi ca economie emergenta). Mentinand tinta de reducere usoara a sprijinului monetar, FED a demonstrat pana acum ca pune in plan secund volatilitatea acestor piete, mai precis riscul de contagiune la nivel mondial. Cu toate astea, canale de transmisie dinspre economiile emergente catre economiile dezvoltate exista, chiar daca intensitatea acestora nu este coplesitoare, iar pozitia lui Yellen odata ajunsa in fruntea bancii centrale este acum asteptata de toata lumea.

In concluzie, manipularea economiei prin intermediul tiparirii de bani nu poate fi solutia optima pe termen mediu si lung. Politica monetara nu poate fi raspunsul la toate problemele, din simplul motiv ca nu poate genera de una singura o crestere economica sustenabila, ci una artificiala, fortata, de natura temporara. In plus, monetizarea datoriei publice prin cumpararea masiva de obligatiuni destimuleaza  guvernele in a-si asuma consolidarea fiscala, care alaturi de politica monetara poate conduce la crestere durabila. Este putin probabil ca politicile de tip QE sa stimuleze singure cresterea economică pe termen lung. Solutiile la problemele structurale tin de politicile structurale, nu de politicile monetare. Iar asta e o lectie pe care va trebui sa ne o insusim.

Pe de alta parte, angajarea FED de a creste ocuparea reprezinta o schimbare de paradigma in politica monetara, nivelul somajului devenind acum obiectiv asumat oficial. La nivel operational, atat timp cat politica monetara este angajata in diminuarea somajului in aceeasi masura cu angajamentul fata de inflatie, marja de manevra a acesteia este diminuata semnificativ. Sarcina lui Janet Yellen este mai dificila decat pare la prima vedere. Ea va trebui sa defineasca cumva inainte de toate noua identitate a FED. Alaturi de redefinirea conceptelor de autonomie, credibilitate si independenta a unei banci centrale in noul context.

Aura Socol este Conferentiar Universitar Doctor la  ASE Bucuresti şi consilier-conducere Autoritatea de Supraveghere Financiară                                                                                  

 
 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO