Votul pro-PSD nu mai suportă motiv de îndoială. Victoria este fără drept de apel.
Poporul nu mai este revoltat. Iar un om nerevoltat nu este un om liber, spune Albert Camus.
În ani cu oameni revoltaţi, oamenii ies la vot. Nu are importanţă împotriva cui este revolta. Vor să schimbe. Revolta îi face liberi.
Lipsa de libertate nu înseamnă neapărat închisori şi ziduri, lanţuri şi biciuri. Poate însemna, la fel de bine, lipsa de speranţă a omului. Oamenii îşi pot zidi propriile lor închisori. Îşi pot, ghidaţi de propria lor voinţă, clădi temniţe din care, spun: de ce să evadez, dacă nimic nu se va schimba în urma evadării mele?
Sigur, pentru Camus revolta este metafizică, fără nuanţe ideologice. Pasivitatea şi nepăsarea sunt însă în bună măsură echivalentul lipsei revoltei.
“Politica” este un termen ce derivă din grecescul: “polis”, cetate. A te implica în politică însemna, la vechii greci, a te implica în treburile cetăţii. Adică a fi politicos. A nu te implica înseamnă a fi la marginea cetăţii – nepoliticos, prin urmare. Acesta era pentru greci înţelesul cuvintelor pe care şi noi le folosim azi. Forma cea mai împlinită de implicare în politică a fost la acea vreme democraţia – cuvând compus din “demos” (popor) şi “kratos” (putere). Puterea poporului. Puterea poporului se manifestă în zilele noastre prin vot. Un vot la care 60% dintre noi, cei cu drept de vot, am renunţat azi. Am ales să fim nepoliticoşi. Alegerea este a noastră.
Vom avea mâine o imagine mai clară a rezultatului votului. La o reîmpărţire a milioane de voturi este greu de crezut că PSD mai poate scăpa din mâini guvernarea. Înfrângerea usturătoare este a PNL care uneşte acum două partide cândva puternice. PNL pare că va avea sub scorul pe care l-a obţinut în alegerile trecute, când candida singur. Acum a obţinut doar o cincime din voturi, în urma fuziunii cu PDL, partid care a câştigat, ca număr de mandate, alegerile din 2008.
Luptele din PNL, stupizeniile, toate bâlbâielile şi populismele, lista de groază pe care partidul a prezentat-o, cel puţin la Bucureşti, toate acestea au erodat, se vede, puternic şansele liberalilor s-au i-au lăsat acasă pe “nepoliticoşii” lor potenţial susţinători. Alegerea drept locomotivă a unei locomotive stricate care nu voia nicidecum să meargă în direcţia indicată – Dacian Cioloş - a fost bomboana de pe colivă.
Este şi un câştigător neparticipant direct la competiţie. Preşedintele Klaus Iohannis. Pentru el vor urma trei ani de calm. Va putea observa cu mare atenţie ce se întâmplă în ţară, izolat în cerdacul de la Cotroceni. Va trebui din când în când doar să fie “politicos”, raportând ce a observat din foişor.
