Săptămâna trecută, am fost într-o delegaţie în China. Era a şasea oară când vizitam această ţară. Prima dată am fost în 1998. În 20 de ani, China s-a transformat profund. A devenit prima putere industrială a lumii, cu o pondere de 42% a industriei în PIB, dublu faţă de SUA sau Germania. Producţia de oţel a Chinei, înregistrată anul trecut, a fost de 813 milioane tone, aproape cât producţia celorlalte state la un loc. România, în 2017, a produs 2 milioane tone oţel, de 7 ori mai puţin decât în 1989.
Cu un ritm anual de creştere a economiei de 7%, până în 2025, China va depăşi economia SUA, ca în următorii 20 de ani PIB-ul Chinei să fie de două ori mai mare decât cel al Statelor Unite. Doar militar, China nu va putea depăşi SUA. Chiar dacă China dispune de cea mai mare armată regulată din lume, totalizând 2,3 milioane de cadre active şi 800.000 de rezervişti, din punct de vedere al înzestrării, armata Statelor Unite este net superioară. Acest avantaj este asigurat şi de bugetul alocat de Statele Unite armatei, care, anul acesta, a ajuns la 713 miliarde dolari, faţă de doar 175 miliarde dolari bugetul armatei chineze.
În 20 de ani, China a construit 90.000 km de autostrăzi, România 500
În 1990, România avea un PIB de 39 miliarde dolari, China unul de 360 miliarde dolari. În 2017, România raporta un PIB de 200 miliarde dolari şi China 13.000 miliarde dolari. Cu alte cuvinte, PIB-ul României, în 27 de ani, a crescut de cinci ori, pe când al Chinei de 36 de ori. În anii 90, şi România şi China aveau câte 200 km de autostradă. Azi, noi avem 750 km, iar China peste 90.000 km, fiind ţara cu cei mai mulţi km de autostradă. China a construit în 25 de ani mai multe autostrăzi decât SUA în 100 de ani. În România, trenurile circulă cu o viteză medie de 40 km/h, pe când în China cu 350 km/h. Chiar 450 km/h, pe calea ferată ce leagă oraşul Shanghai de aeroport. Eu însumi am călătorit cu trenul între Beijing şi Xian şi Shanghai şi Beijing. În ultimii 15 ani, China a construit peste 20.000 km de cale ferată de mare viteză.
Bucureşti, mai poluat decât Beijing
Dacă până în urmă cu câţiva ani Beijing era cel mai poluat oraş din lume, cu valori de peste 300 ug/mc, azi nivelul poluării măsurat de noi, în cele cinci zile, e în jur de 35 ug/mc, de două ori mai puţin decât valorile înregistrate în Bucureşti. China a investit, în ultimii cinci ani, peste 270 miliarde dolari în proiecte de mediu şi în combaterea poluării. A închis jumătate din centralele electrice pe cărbune, mii de uzine şi fabrici poluante. A construit capacităţi de producţie a energiei electrice din surse hidro, fotovoltaic şi eolian. Primii trei producători globali de eoliene şi panouri solare sunt companii chineze. China deţine cel mai mare parc fotovoltaic din lume, ce se întinde pe o suprafaţă de 2.500 de hectare, şi care alimentează cu energie peste un milion de locuinţe. China a interzis circulaţia pe drumurile publice a maşinilor Euro 1 – Euro 3. Noi, anul trecut, am anulat timbrul de mediu, transformând România în cimitirul european al rablelor. Anul trecut, China a fabricat peste 7000.000 de maşini electrice, cât celelalte state la un loc, propunându-şi ca, în 2025, să ajungă la o producţie de 7 milioane de maşini electrice. Noi ne lăudăm că avem cea mai mare viteză la internet din lume. Deşi nu ştiu la ce ne foloseşte, că pentru WhatsApp şi Facebook nu avem nevoie de aşa o viteză. Chinezii se laudă cu cel mai rapid computer din lume, cu o capacitate de procesare de 93.000 miliarde de calcule pe secundă. Noi ne uităm sau visăm la stele cu ochii larg deschişi, pe când chinezii au construit cel mai mare telescop din lume, cu un diametru de 500 de metri şi o lungime de 3 km.
"Primii sub cer"
"Uniţi sub un singur scut" şi "Primii sub cer" sunt devizele cu care regele Zheng al regatului Qin a reuşit să cucerească şi ulterior să unifice celelalte şase regate ale Chinei Antice. Acest fapt se întâmpla în 221 î.Hr. Regele Zheng şi-a luat numele de Qin Shi Huang, devenind primul împărat al primului stat chinez unificat. Pe timpul domniei lui, au început lucrările la Marele Zid, care, în decursul secolelor următoare, va ajunge la o lungime de 21.000 de km, azi fiind singura construcţie de pe pământ care se poate observa din spaţiu. Înţelegând profunzimea celor două postulate lăsate moştenire Chinei de primul său împărat, vom înţelege de unde această ţară îşi trage forţa şi capacitatea sa extraordinară de evoluţie şi progres. O naţiune unită – "toţi sub un singur scut" – formată din cetăţeni dedicaţi muncii, sacrificiului şi performanţei – "primii sub cer". Această moştenire istorică care azi este adânc încrustată în ADN-ul naţiunii este potenţată şi valorificată de un leadership vizionar, extrem de pragmatic, inovativ şi adaptabil într-o economie globalizată, volatilă şi puţin predictibilă.
Marea diferenţă dintre România şi China
Nu ar trebui să ne surprindă evoluţia, de fapt involuţia poporului român, câtă vreme miturile lui fundamentale şi identitare sunt "Mioriţa", cu varianta ei modernă "Baltagul", şi "Meşterul Manole". O trilogie şi, totodată, o apologie a furtului, crimei şi inutilităţii muncii. Dacă peste aceste mituri suprapunem şi atitudinea de resemnare, abandon şi trădare, concentrată în sintagma "Capul plecat sabia nu-l taie", o adevărată filosofie de viaţă şi de conduită socială, avem răspunsul la actuala stare de lucruri şi evoluţii din România. În toată Asia, nu doar în China, oamenii se mulţumesc cu puţin. Trăiesc cu câţiva dolari pe zi şi se hrănesc cu un bol de orez. Dar muncesc până la epuizare şapte zile din şapte. Noi ne-am născut obosiţi, frustraţi, apatici şi demotivaţi. Cerem ostentativ drepturi, uitând că avem şi obligaţii. China se laudă cu avioane supersonice, cu staţii orbitale, cu inteligenţă artificială, cu zgârie nori de 700 de metri, pe când noi ne lăudăm cu Ilie Năstase, Gică Hagi şi Simona Halep. Chinezii au realizări colective, pe când noi doar individuale. Aici e marea diferenţă dintre noi şi China, dintre noi şi restul lumii".
