Aceasta va fi principala lupta a viitoarei saptamani in spatiul public. Toate partidele importante vor clama acest succes si, in baza lui, vor cere sa participe la formarea guvernarii. Este o disputa care va fi greu de transat, tocmai pentru ca votul este foarte echilibrat (nu e mult diferit ca si cifre fata de alegerile locale). Nici vocea prezidentiala, care nu va intarzia prea mult sa apara, nu va conta decisiv, fiindca nici aceasta nu mai este incontestabila pentru electorat. De fapt, din cauza absenteismului cronic, orice formula pretinsa de catre politicieni va fi contestabila, cu exceptia unei mari coalitii intre primele doua partide (varianta insa improbabila din foarte multe cauze).
Inainte de a discuta despre care este si care nu este principalul beneficiar al acestor alegeri si cum se va forma viitorul guvern, exista un alt factor foarte interesant care trebuie luat in calcul. Este vorba de rolul doctrinelor in politica romaneasca. Aici discutia ar presupune o dezbatere mai ampla, fiindca evolutia culturii politice romanesti este fascinanta. Din pacate, nu avem timp si spatiu sa constatam decat foarte putine elemente.
La inceputul anilor '90, parea ca reinventarea partidelor istorice ar reface clivajele interbelice. Doar ca realitatea imediata era mult mai presanta si, prin urmare, marele clivaj ideologic s-a format in jurul atitudinii fata de comunism. Anticomunismul revolutionar al dreptei s-a luptat cu conservatorismul reformist al celor din interiorul sistemului. Mult timp, oamenii s-au grupat in jurul acestei axe, pigmentata si de existenta unei personalitati de forta - Ion Iliescu. Pe masura ce Romania se indeparta de comunism si dupa ce multe din elementele vechiului sistem au fost modificate, clivajul comunism-anticomunism s-a estompat. Iar, dupa ce mandatul obtinut de Iliescu in 2000 s-a terminat, aceasta tema a disparut total din viata publica romaneasca.
Ulterior, lupta pentru integrarea europeana a fost cea care a eliminat aproape total disputele ideologice, dat fiind ca presiunea externa a fortat executivele de la Bucuresti la un conformism actional de necontestat. Pata de culoare care a animat viata politica in acea perioada a fost Traian Basescu. In 2004, s-a construit o campanie de imagine in jurul temei coruptiei, cu o explicatie de tip economic ("voi nu traiti bine pentru ca ei sunt corupti"). Acest argument, venit din opozitie, l-a ajutat pe Traian Basescu sa castige alegerile. Dupa 2004 insa, s-au produs cateva evenimente spectaculoase care nu numai ca nu au impus clivajul din jurul discursului anticoruptie, dar au dus chiar la disparitia aproape totala a doctrinelor din viata politica. Mai intai, lupta anti-coruptie nu a produs rezultate, fapt care a distrus explicatia economica ("si cu voi la putere se traieste rau, nu doar cu ceilalti"). Spre finalul mandatului, aparitia crizei economice a anulat total tema coruptiei si a atras nevoia de pragmatism din partea alesilor.
De asemenea, reforma politica a dus la aparitia votului uninominal, in forma de astazi, care pune foarte mult accent pe om, relatia sa cu organizatiile locale si elimina mult din ponderea votului politic.
Un al treilea factor interesant este cel legat de modul in care s-a desfasurat guvernarea in ultimii doi ani, cu un baleiaj ametitor intre masuri de stanga si de dreapta, sustinute pe rand de toate cele trei partide majore.
Nu in ultimul rand, s-au produs foarte multe repozitionari in interiorul partidelor, care au generat o ignorare aproape totala a discursului doctrinar (mai mult, un partid chiar si-a schimbat afilierea din stanga in dreapta, ceea ce a relativizat si mai mult subiectul).
Pe acest fond, a vorbi despre doctrine dupa aceste alegeri pare o gluma proasta. La alegerile cel mai putin incarcate valoric si fundamentate doctrinar (desi criza economica parea ca permite indreptarea discursului spre asta), este o mare greseala sa se considere ca lumea a votat stanga sau dreapta. Nu vreau sa contest posibilitatea ca PD-L si PNL sa formeze viitorul guvern. Vreau doar sa arat ca aceasta, daca se va face, va fi rezultatul unor calcule pragmatice si pur functionale, nu unele de legaturi doctrinare. Fiindca acestea, daca ar fi existat, ar fi dus la ramanerea in functie a Aliantei D.A. sau la candidaturi pe liste comune. Oamenii nu au avut de ales intre stanga si dreapta, pentru simplul fapt ca nu stiu deloc ce inseamna aceste concepte si care sunt diferentele la nivelul proiectelor. S-a votat in functie de persoane si de notorietatea acestora, precum si in functie de afilierea politica. Aceasta insa e una tripartita si nu bipolara.
Daca ar fi sa vorbim despre doctrine, ar fi trebuit ca Romania sa se orienteze dupa valul occidental care duce la intarirea stangii si la slabirea dreptei. Or, daca ne luam dupa discursurile liderilor PD-L si PNL, vedem ca asincronismul romanesc ramane si astazi.
Politicii romanesti, dupa aceste alegeri, i-ar folosi ceva mai mult realism. Nu numai ca nu a castigat nimeni clar alegerile (in ciuda optimismului afisat aseara in Kiseleff, dar electoratul nu poate fi pacalit cu gaselnita cotrocenista a votului pentru dreapta). Daca politicienii nu inteleg la adevarata dimensiune lectia acestui absenteism, vor continua sa se indeparteze de electorat si vor face ca haosul din ultimii patru ani sa continue. Si asta in conditiile in care criza economica preseaza politica romaneasca sa fie mult mai pragmatica si mult mai lucida.
Dan Sultanescu este coordonator al proiectului www.infopolitic.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
