Două subiecte:
1. Toată lumea vorbeşte despre restructurarea/disponibilizarea aparatului bugetar, care este considerat mult prea mare faţă de posibilităţile actuale ale bugetului.
George Simion, liderul opoziţiei, vorbea despre 500.000 de bugetari care ar trebui daţi afară – toate cumetriile politice, dintr-un aparat de 1,3 milioane de bugetari.
Alţii vorbesc despre 100.000-200.000 de bugetari care ar trebui reduşi. Nimeni nu a prezentat până acum vreo analiză legată de aparatul bugetar, dacă sunt prea mulţi sau chiar prea puţini. Singurul care a venit cu o analiză până acum este Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank, care spune că în anumite domenii numărul de angajaţi la buget este chiar sub media europeană.
Până când va veni cineva cu o analiză, este interesant de văzut, cel puţin aritmetic, cât ar costa reducerea aparatului bugetar.
- până în doi ani vechime – 24.000 de lei net (4.800 de euro)
- între 2-4 ani vechime – 60.000 de lei net (12.000 de euro)
- între 4 si 8 ani vechime – 110.000 lei net (22.000 de euro)
- între 8-12 ani vechime – 130.000 de lei net (26.000 de euro)
- între 12-16 ani vechime – 160.000 de lei net (32.000 de euro)
- peste 16 ani vechime – 200.000 de lei net (40.000 de euro).
Dacă guvernul ar vrea să dea afară 500.000 de bugetari, cum voia George Simion, asta ar însemna, pe modelul Dacia, la numărul maxim de ani, 100 de miliarde de lei, adică 20 de miliarde de euro net. Dacă punem încă 75% toate taxele, ne ducem spre 35 de miliarde de euro.
Dacă guvernul ar vrea să reducă aparatul bugetar cu 200.000 de salariaţi pe modelul Dacia, la vechimea maximă ar rezulta 8 miliarde de euro net, adică vreo 14 miliarde de euro brut.
Asta ar fi o sumă maximală, bineînţeles.
Dacă am lua însă o medie de pachet compensatoriu de 26.000 de euro net, adică o vechime de 8-12 ani pe modelul Dacia, la 500.000 de bugetari ar rezulta o sumă de 13 miliarde de euro net, adică 22,75 de miliarde de euro brut.
(Nu ştiu dacă cineva de la stat care a dat şpagă 10.000 de euro să se angajeze ar accepta să plece numai cu 26.000 de euro!!!)
La 200.000 de bugetari restructuraţi şi la un pachet compensatoriu de 26.000 de euro net ar rezulta 5,2 miliarde de euro net, adică 9,1 miliarde de euro brut.
Acesta este doar un calcul teoretic, pe modelul Dacia. Nu ştiu dacă la stat există pachete compensatorii în momentul restructurării. În companiile de stat sigur există.
Acesta este doar un calcul aritmetic, pentru a vedea cam ce sume ar trebui să fie implicate pentru ca cei care sunt restructuraţi să plece prin acordul părţilor, adică să nu dea statul în judecată.
Oricum am lua-o, sumele sunt foarte mari şi guvernul nu poate plăti aceste sume dintr-odată, aşa cum plăteşte Dacia când cineva decide să plece voluntar, într-o singură tranşă.
Anul trecut, cheltuielile totale cu salariile pentru 1,3 milioane de bugetari au fost de 164 de miliarde de lei, adică 32,8 miliarde de euro.
2. Coaliţia care ar trebui să formeze guvernul – PSD, PNL, USR, UDMR, minorităţile naţionale - încearcă să găsească de două săptămâni 30 de miliarde de lei, cel puţin, pentru a acoperi gaura bugetară.
Problema este că ei trebuie să găsească această sumă nu pentru a acoperi deficitul bugetar, ci pentru a reduce gaura care se previzionează acum, de la peste 8% din PIB, cât ar rezulta pe datele actuale, până la 7% din PIB, cât ar trebui să fie la finalul anului. Deci coaliţia, în care sunt aproape toţi cei care au făcut acest dezastru bugetar – PSD şi PNL, trebuie să găsească resurse nu pentru a elimina deficitul bugetar, care este de 7% din PIB, ci pentru a acoperi o gaură care nu iese la socoteală şi care depăşeşte 30 de miliarde de lei. Doar pentru această gaură discuţiile sunt extrem de aprinse, iar măsurile care sunt puse pe masă, cel puţin în privinţa creşterii veniturilor, vor fi un adevărat şoc în economie: creşterea TVA de la 19% la 21%, plus eliminarea TVA-ului redus pentru anumite bunuri şi servicii, o taxă de solidaritate, adică un impozit de 16% pentru veniturile care depăşesc 10.000 de lei net, adică 2.000 de euro net, o taxă pe tranzacţiile bancare, un CASS pentru pensiile care depăşesc un anumit nivel, majorarea accizelor la ţigări, băuturi alcoolice etc., creşterea taxelor pe proprietate etc.
De cheltuielile bugetare nu prea vrea să se lege nimeni, disponibilizările se referă la 2-3 secretari de stat, cu secretarele aferente. Atât de mulţi secretari de stat s-au dat afară în toate restructurările, încât ei există în continuare.
Tare mi-e teamă că pachetul fiscal mai degrabă de creştere a veniturilor prin creşterea taxelor şi impozitelor şi mai puţin prin reducerea cheltuielilor bugetare nu va fi suficient pentru reducerea cu adevărat a deficitului bugetar, nu pentru anul acesta, când trebuie să fie 7% din PIB, ci pentru anii următori, când până în 2031 trebuie să se ajungă la 3% dn PIB, conform programului convenit cu Comisia Europeană. Dacă pentru 1 şi ceva la sută din PIB partidele nu se înţeleg, vă daţi seama cum va fi când deficitul trebuie redus de la 7% din PIB, în varianta super optimistă din acest an, la 3% din PIB?
Problema este că economia este la limita scăderii, chiar înainte să urmeze implementarea acestui pachet fiscal de majorări de taxe şi impozite şi de reducere a cheltuielilor.
Oricum am lua-o, acest pachet fiscal va afecta economia, va afecta companiile şi nu în ultimul rând va afecta populaţia, care îşi va reduce cheltuielile, ceea ce va afecta şi mai mult economia.
Dezastrul bugetar lăsat în urmă de guvernele Ciucă şi Ciolacu, adică PSD şi PNL, care negociază acum tot ei programul fiscal de austeritate, ne va costa cel puţin doi ani de creştere economică, dacă nu chiar mai mult.
Statul şi-a epuizat muniţia fiscală şi, în afara creşterii salariului minim pe economie, nu mai are alt instrument de impulsionare a consumului şi a economiei.
Guvernul, indiferent de numele lui, că e Ilie Bolojan sau altcineva, trebuie să îngheţe cheltuielile bugetare, toate, trebuie să reducă investiţiile publice din banii de la buget şi să facă faţă protestului public atât din partea populaţiei, din partea sectorului de stat, cât şi din partea sectorului privat, care va fi cel mai afectat.
Dacă guvernul nu va restructura mecanismele de atragere a fondurilor europene, singura sursă de creştere economică fără cost, ne vom trezi că vom pierde nu 1-2 ani de creştere economică, ci un deceniu. Uitaţi-vă la Ungaria lui Victor Orban, care stagnează economic de ani de zile, în ciuda retoricii premierului ungar, îmbrăţişată de foarte mulţi şi de la noi.
