Bineînţeles că noi simţim mai bine cum se conduce o ţară, un guvern, un minister, o primărie, cum se fac autostrăzile ca la nemţi, spitalele ca la francezi, cât trebuie să fie cursul valutar sau cât trebuie să fie dobânzile, cum un pod ar fi trebuit să ducă în dreapta şi nu în stânga etc.
Cu toţii avem idei şi sfaturi pentru cei care conduc o instituţie publică sau o companie privată.
Dar din păcate sau din fericire, nu suntem în locul lor, şi mai mult decât atât, nu cred că am vrea să fim, mai ales când este criză şi lucrurile nu merg.
Cine ar vrea să lase viaţa relativ bună de acum pentru a fi înjurat, stresat, cu infarctul lângă pernă, mai şi ales ca să îi spună alţii ce trebuie să facă?
La fotbal, la politică, şi mai nou la business, toată lumea se pricepe.
Pentru a ajunge într-o funcţie publică în care să fii ales prin vot, trebuie să ai calităţi pe care mulţi alţii nu le au: în primul rând trebuie să-ţi doreşti acel lucru, trebuie să ai ambiţie, voinţă, determinare, energie pentru a mişca lucrurile.
Inteligenţa nu este pe primul loc. Sunt destul de mulţi consilieri pe margine care sunt mult mai inteligenţi.
De asemenea, ca să câştigi teren în politică şi în business, trebuie să mai ai răbdare, care se măsoară în ani.
De asemenea, trebuie să ai puterea să treci peste înfrângeri, şi nu puţine, şi să o iei de la capăt.
Nicuşor Dan nu a obţinut Primăria Capitalei „moca”, că i-a dat-o cineva gratis, ci a adunat aproape 15 ani de luptă. Până să câştige alegerile din 2020, a pierdut alegerile din 2016 şi din 2012. Notorietatea nu se câştigă peste noapte.
Până la urmă, ca să câştige, s-a lăsat adoptat de PNL şi de USR.
La Timişoara, Dominic Fritz, un cetăţean neamţ, a câştigat primăria în faţa eternului Nicolae Robu, intrând în arenă, la luptă, cu cineva care părea de neînvins.
La Iaşi, Cosette Chichirău ar fi câştigat alegerile pentru primărie dacă Mihai Chirica nu ar fi fost racolat de PNL, după ce în 2012 a câştigat alegerile fiind la PSD. Dar Ludovid Orban a trecut peste istoria PSD, considerând că este mai important să câştige primăria Iaşiului, un oraş aflat într-o creştere economică destul de importantă.
Clotilde Armand, o franţuzoaică, a câştigat primăria sectorului 1, la a doua încercare, după o luptă şi o hărţuială continuă.
La Vrancea, l-a învins pe baronul PSD Marian Oprişan pentru poziţia de şef al Consiliului Judeţean, demolând toate sondajele, Cătălin Toma. Dacă nu încerci, nu câştigi!
La Braşov, Allen Coliban de la USR a câştigat surprinzător în faţa lui George Scripcaru, care părea de neînvins.
La sectorul 2 din Bucureşti, Radu Mihaiu a câştigat în faţa candidatului PSD Dan Cristian Popescu, viceprimar, care a trecut de la PNL la PSD.
La sectorul 4, Simona Spătaru, un avocat anonim, a intrat în luptă cu Daniel Băluţă, care ar fi câştigat alegerile cu 110%. Acesta este şi motivul pentru care Piedone s-a dus la sectorul 5. Dar Simona Spătaru a luat 35%, iar Băluţă 56%, beneficiind de toată infrastructura oficială şi neoficială.
Oamenii, alegătorii, generaţiile mai tinere, ar fi votat cu altcineva la celelalte primării sau consilii judeţene dacă acel altcineva ar fi intrat la luptă în faţa celor declaraţi câştigători încă înainte de vot.
Dar prima condiţie ca să poţi să schimbi ceva este să ai pe cine să votezi. Nu se poate vota de pe Facebook, drumurile sau curăţenia oraşelor nu se face stând la terase şi comentând cât de murdar este în jur.
Alegerile politice sunt ca în business, cei care intră în arenă, cei care au curajul de-a face un lucru sau altul, cei care au determinare, ambiţie şi nebunie, câştigă.
Toţi ceilalţi suntem mai buni, dar de pe margine.
România nu poate creşte mai repede stând pe margine. Cineva mai trebuie să şi lupte, să aibă răbdare, pentru că lucrurile nu se întâmplă peste noapte. Aşa cum a avut răbdare şi Nicuşor Dan.
Dacă în mandatul lui avem apă caldă, şi-a îndeplinit un obiectiv.
P.S. Business Magazin, această revistă pe care o citiţi săptămânal, a împlinit 16 ani, a avut ambiţie, voinţă şi determinare să reziste atât de mult timp.
Să-i urăm ani buni în continuare!
Această opinie a apărut prima dată în Business Magazin.
