Opinii

Cine îi aranjează premierului Ponta o întâlnire în America cu „vulturul” Paul Singer?

Cine îi aranjează premierului Ponta o întâlnire în...

Autor: Cristian Hostiuc

20.10.2013, 20:44 5703

De câteva luni, în spatele uşilor închise sau chiar la lunch se desfăşoară o luptă extrem de dură între principalul acţionar al Fondului Proprietatea, fondul american de investiţii Elliot, condus de un „vultur“ al Wall Street, Paul Singer, şi administratorul Fondului Proprietatea, un alt fond american de investiţii, Franklin Templeton, condus de Mark Mobius, care şi-a făcut un nume din descoperirea pieţelor emergente înaintea altora, acum două decenii.

Este o luptă dură, în care un acţionar îi spune celui care îi administrează activele că dacă nu face mai mult, dacă nu produce mai mulţi bani pe care să-i dea acţionarilor, îl dă afară.

Nemulţumit că Franklin Templeton, care a instalat un polonez la Bucureşti, mimează administrarea Fondului Proprietatea şi nu face nimic concret pentru acţionari, Elliot a bătut cu pumnul în masă: Ori ne daţi mai mulţi bani, prin dividende, prin răscumpărări de acţiuni sau prin creşterea valorii de piaţă a acţiunilor, ori vă schimbăm şi-i aducem pe alţii!

În nici o lună, Templeton a dat înapoi acţionarilor poate spre 200 de milioane de euro pentru a nu pierde cei 20 de milioane de euro din administrare. Nici nu a mişcat în front administratorul în faţa principalului acţionar. Iar lupta nu s-a terminat, pentru că Templeton trebuie să apropie prin orice mijloace preţul acţiunilor Fondului Proprietatea tranzacţionate în piaţă de valoarea activului net per acţiune.

Până să devină Elliot principalul acţionar, statul român era cel care controla fondul. Şi pe nimeni de la Palatul Victoria, respectiv în perioada guvernului Boc, sau de la Finanţe nu interesa ce face administratorul şi cât era valoarea acţiunilor. Statul român plătea despăgubiri într-o veselie, că doar funcţionarii nu dădeau din buzunarul lor.

Fondul Proprietatea s-a creat pe motivul despăgubirii celor cărora li s-au naţionalizat casele în perioada comunistă. Practic, în realitate a fost o afacere românească în care statul a dat „legal“ bani celor care roiesc în jurul partidelor şi în cercul puterii, indiferent cine este ea.

Peste cinci ani, Fondul Proprietatea a devenit o afacere americană care se desfăşoară la Bucureşti, dar care arată cum se comportă un acţionar principal cu cei care îi administrează activele sau banii. Pe stat, reprezentat de guvern, agenţii, premier, miniştri sau directori, nu-l interesează deloc ce se întâmplă cu activele pe care le are pe inventar. Că dacă îl interesau Poşta, CFR Marfă, CFR Infrastructură, CFR Călători, Hidroelectrica etc., nu erau devalizate în asemenea hal, fără ca nimeni să plătească.

Nu-mi amintesc să fi auzit ca Guvernul sau Ministerul Economiei sau cel al Finanţelor să fi batut cu pumnul în masă în calitate de principal acţionar la companiile de stat şi să-şi arate prin măsuri concrete nemulţumirea faţă de cei care sunt puşi în funcţie. În schimb aduce bani de acasă, şterge, reeşalonează sau converteşte datoriile în acţiuni, aceasta fiind doar o formă de a trage de timp pentru un nou ciclu de devalizare. Până la următoarea guvernare care va face acelaşi lucru - asta dacă nu explodează situaţia societăţii în faţă ca la Oltchim.

Săptămâna asta premierul Ponta se va afla în America. Dacă proiectele Roşia Montană şi gazele de şist întâmpină ceva probleme, vânzarea prin listarea pe Bursă a 15% din Romgaz, care începe de marţi şi este administrată de cea mai influentă şi temută bancă americană, Goldman Sachs, este pe agendă ca punct bifat.

Nu ştiu cu cine se va întâlni exact premierul Ponta în vizita de la Washington pe partea economică. Dar parcă mi-aş dori să se întâlnească cu „vulturii“ de pe Wall Street, să-i aducă în România, să-i facă să aducă bani la Bucureşti în active ale statului pentru că aşa există o şansă să fie mai bine administrate. Dacă fac bani pentru ei, atunci şi statul va avea de câştigat, nu de pierdut. Dar premierul, Guvernul şi cei aflaţi la putere ar trebui să-şi dorească şi ei acest lucru.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.10.2013