Accidentul aviatic produs acum cateva zile, pe 22 martie 2026 pe aeroportul LaGuardia din New York, în care un avion s-a ciocnit pe pistă cu un vehicul de intervenţie, readuce în atenţie una dintre cele mai importante lecţii despre siguranţă, reguli şi guvernanţă: marile accidente nu sunt, aproape niciodată, rezultatul unei singure greşeli.
Conform informatiilor primite de la oficiali si marile televiziuni americane, investigaţiile preliminare indică faptul că mai multe elemente au contribuit simultan la producerea tragediei: autorizarea traversării pistei de către un vehicul în apropierea momentului aterizării, limitări ale sistemelor de monitorizare, proceduri operaţionale care nu au prevenit conflictul şi o presiune operaţională ridicată în turnul de control. Fiecare dintre aceste elemente, luat separat, poate părea gestionabil. Împreună, însă, au creat condiţiile pentru un accident.
În aviaţie există un concept bine cunoscut, numit „modelul brânzei elveţiene”. Ideea este simplă: orice sistem complex are mai multe straturi de protecţie, dar fiecare dintre aceste straturi conţine mici vulnerabilităţi. Atunci când aceste vulnerabilităţi se aliniază, apare accidentul.
Am avut ocazia să privesc aceste mecanisme şi din interior. În perioada în care am făcut parte din consiliul de administraţie al companiei TAROM, am înţeles cât de complex este sistemul de reguli, proceduri şi controale care susţine siguranţa în aviaţie. În spatele fiecărui zbor există sute de procese şi verificări care trebuie să funcţioneze corect, simultan.
În industria aviatică există şi un rol esenţial în arhitectura de guvernanţă a siguranţei: Accountable Manager. Acesta este persoana desemnată la nivelul conducerii executive care are responsabilitatea finală pentru respectarea reglementărilor, pentru funcţionarea sistemului de management al siguranţei şi pentru alocarea resurselor necesare. Este, practic, punctul de responsabilitate care leagă operaţiunile zilnice de responsabilitatea strategică a organizaţiei.
Tocmai de aceea, sistemele mature de guvernanţă se bazează pe proceduri, dar şi pe claritatea responsabilităţii. Fără responsabilitate clară la nivel executiv, regulile devin simple „vorbe”. Această logică nu este specifică doar aviaţiei. Ea este extrem de relevantă şi pentru guvernanţa corporativă în general.
În companii, eşecurile majore, fie că vorbim despre fraude, crize reputaţionale sau decizii strategice greşite, rareori apar din cauza unei singure persoane. De cele mai multe ori, ele sunt rezultatul unui lanţ de slăbiciuni: procese insuficient definite, mecanisme de control incomplete, raportări imperfecte sau o cultură organizaţională care nu încurajează semnalarea riscurilor.
Rolul unui consiliu de administraţie este să se asigure că organizaţia dispune de sisteme solide de control, management al riscurilor şi conformitate, astfel încât „găurile” din sisteme, conform „modelului brânzei elveţiene”, să nu se alinieze.
În domenii precum transportul, energia sau infrastructura, respectarea regulilor este o chestiune de siguranţă publică. Asociaţiile de business au un rol esenţial în dialogul cu autorităţile, în promovarea respectării regulilor şi în consolidarea unor standarde solide de guvernanţă. Aceste organizaţii reprezintă vocea mediului de afaceri şi pot contribui la construirea unor politici publice mai bune, la întărirea cadrului de reglementare şi la promovarea unei culturi a responsabilităţii. Uneori, consecinţele nerespectării regulilor înseamnă pierderi de vieţi.
De aceea, lecţia accidentului de la New York din 22 martie 2026 este relevantă mult dincolo de industria aviaţiei. Performanţa sustenabilă a organizaţiilor şi siguranţa sistemelor depind de calitatea guvernanţei, de sisteme bine construite, în care, chiar dacă oamenii, AI-ul sau tehnologia greşesc, erorile să nu se transforme în tragedii.
Ciprian Ladunca este Managing Partner LCL Advisory, Membru de Board in diverse companii si Presedinte al Comitetului de Guvernanta Corporativa, Amcham Romania.
