Ultimele săptămâni au schimbat semnificativ abordarea în mediul de business. Preţul Brent a oscilat între 75 şi 90 USD/baril în ultimele 60 de zile, iar conform unui raport Gartner din martie 2026, 67% dintre companiile europene chestionate şi au adaptat strategia în ultimele 12 luni. România intră în această perioadă cu un deficit bugetar care a depăşit 8% din PIB în 2025, unul dintre cel mai ridicat din UE, şi acum fără un cadru politic predictibil.
Efectele sunt deja cuantificabile: spread-ul CDS pentru România a urcat cu 45 de puncte de bază faţă de septembrie 2025, iar dobânda la titlurile de stat pe 10 ani a depăşit 8%. Costul de finanţare creşte şi se transmite rapid în bilanţurile companiilor, indiferent de dimensiunea acestora.
În ultimele zile am discutat cu mulţi antreprenori şi reprezentanţi ai unor companii multinaţionale din România. Pentru majoritatea, cu excepţia sectorului HoReCa, primul trimestru a fost unul relativ bun. Întrebarea esenţială este dacă această traiectorie poate continua, în condiţiile în care perspectivele sunt deja afectate de contextul politic actual.
Am vazut deja reacţii concrete: o companie cu planuri de extindere în ţările vecine a amânat proiectul, aşteptând claritate privind costul finanţării. O altă companie a redirecţionat o parte semnificativă din capex-ul destinat automatizării către constituirea unui buffer de lichiditate. Investitorii instituţionali, cei care încă sunt interesaţi de România, solicită în prezent prime de risc mai mari, cu 150–200 de puncte de bază peste nivelul de acum şase luni, pentru acelaşi profil de risc.
Ce face diferenţa în acest context? Companiile care pot lua decizii în ore sau zile, nu în săptămâni, pe baza unor scenarii deja testate. De exemplu, în cazul unei scăderi de 15% a veniturilor, acestea ştiu exact ce acţiuni trebuie implementate. Aşa cum într-o situaţie de urgenţă există proceduri clare, şi în business trebuie să existe planuri concrete de limitare a efectelor negative. Altfel, improvizăm exact atunci când contextul nu permite. Astfel de scenarii trebuie discutate şi validate la nivel de board în perioadele de stabilitate şi creştere, când există timp suficient pentru analiză riguroasă.
La fel de importantă este asigurarea lichidităţii. Companiile care au acoperite din resurse proprii câteva luni de cheltuieli operaţionale îşi creează opţiuni strategice reale: pot achiziţiona active la preţuri mai mici, pot negocia contracte multianuale în condiţii avantajoase sau pot atrage talente disponibile în piaţă. Relatia cu partenerii bancari este critica, motiv pentru care acesti parteneri trebuie selectati corespunzator, iar comunicarea cu ei sa fie excelenta.
Transparenţa între management şi board devine critică. Directorii executivi trebuie să transmită informaţiile fără cosmetizare. Board-urile care primesc rapoarte excesiv optimiste în perioade dificile riscă să ia decizii greşite, din lipsa unei imagini reale. În şedinţele de board, expresia „situaţia este sub control” trebuie acceptată doar în urma unor analize solide şi a unui consens bazat pe date.
Perspectivele macroeconomice rămân complicate: o creştere a PIB probabil mai redusă în 2026 comparativ cu 2025, inflaţie peste media UE şi un spaţiu fiscal în îngustare. Aceştia sunt factori externi pe care companiile nu îi pot controla. Din poziţia de CEO, CFO sau membru de board nu putem modifica aceste realităţi. Putem însă să le înţelegem, să ne protejăm şi să luăm decizii informate. Diferenţa o vor face factorii interni: inovaţia în produse şi servicii, calitatea excelenta in relaţia cu clienţii, investiţia în echipe şi utilizarea de expertiză externă pentru accelerarea dezvoltării. Iar disciplina în execuţie, focusul permanent şi monitorizarea atentă a performanţei sunt esenţiale.
Ciprian Lăduncă este Managing Partner LCL Advisory, membru în consilii de administraţie şi advisor pentru companii din sectoarele financiar, energie, infrastructură şi servicii profesionale, precum şi Preşedinte al Comitetului de Guvernanţă Corporativă în cadrul AmCham Romania
