Într-o companie, performanţa nu este despre cine strigă mai tare sau cine controlează „grupul de control”. Este despre cum creezi încredere sustenabilă, cum construieşti un cadru de guvernanţă în care valorile, etica şi transparenţa devin mai importante decât interesul personal de moment. Iar în România de astazi, mediul de afaceri înţelege mai bine ca oricând că nu putem avea companii performante într-un stat condus ineficient.
În ultimii 30 de ani, de când activez în diverse organizaţii, multinaţionale, instituţii financiare, firme antreprenoriale am văzut companii care au crescut spectaculos pentru că au înţeles că guvernanţa nu e o formalitate juridică, ci un mecanism viu, bazat pe principii clare: responsabilitate, transparenţă, echilibru între interese şi, mai ales, o cultură a încrederii. Am văzut şi reversul, companii cu potenţial frumos, dar erodate de conflicte interne, decizii haotice sau lipsa unui cadru etic clar. De fiecare dată, guvernanţa a făcut diferenţa.
In opinia mea, acelaşi lucru este valabil şi pentru o ţară.
România nu duce lipsă de inteligenţă, resurse sau iniţiativă. Dar are un deficit cronic de încredere. Iar încrederea, aşa cum ştim din mediul corporativ, se construieşte. Prin consecvenţă, reguli clare şi aplicate unitar. Prin lideri care îşi asumă greşelile, comunică deschis şi acţionează în interesul tuturor stakeholderilor, nu doar al „grupului de control”. S-au făcut multe greşeli în politica ultimilor 30 de ani, erori, exagerări şi minciuni, toate demonstrate în timp. Dar consider că a fost un proces, un traseu inevitabil, având în vedere unde eram în 1989 şi unde suntem acum ca societate. Încrederea a fost serios afectată, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la speranţă şi încredere în guvernanţi. Trebuie doar, atunci când este momentul, să îi alegem cu responsabilitate, pentru noi şi pentru copiii noştri.
Mediul de afaceri românesc este matur acum. Nu mai aşteaptă doar reduceri de taxe sau subvenţii. Activez într-o organizaţie care susţine mediul de afaceri din România. Iar împreună, în board, am decis în anii anteriori să nu mai solicităm reduceri de taxe sau beneficii pentru diverse sectoare de activitate. Am decis să cerem guvernare performantă, cu etică şi viziune, şi cu stabilitate şi transparenţă. Vrem un stat care înţelege că deciziile strategice trebuie luate cu aceeaşi rigoare cu care un board analizează un plan de investiţii: pe bază de date, cu analiză de risc, cu asumare, nu doar cu promisiuni. Cine ar investi într-o companie în care promisiunile sunt exagerate? Să avem încredere în cei care au un plan, o structură, consecvenţă şi promisiuni rezonabile. Sa iesim din competiţia promisiunilor nefondate.
În boarduri, ne punem frecvent întrebarea: „Ce riscuri ne asumăm dacă luăm această decizie? Care este echilibrul dintre riscuri şi beneficii?” Matricea riscurilor este actualizată în permanenţă, iar managementul şi asumarea riscurilor sunt elemente-cheie în conducerea performantă. În administraţia unei ţări, întrebările ar trebui să fie aceleaşi. Doar că, din păcate, răspunsurile sunt rareori evaluate cu aceeaşi disciplină. Sunt conştientizate riscurile la care este expusă România şi, implicit, antreprenorii? Este conştientizat riscul pentru fiecare familie, pentru copiii noştri?
Este timpul ca România să adopte un model de guvernanţă naţională inspirat din principiile guvernanţei corporative. Nu în sens birocratic, ci ca mentalitate. Să ne dorim lideri care ştiu să asculte, să construiască consens, să accepte controlul şi să-şi evalueze performanţa pe criterii clare. Aşa cum o facem noi, în companiile în care suntem responsabili în faţa acţionarilor.
Prezentul text nu este un manifest politic, nu reprezintă un îndemn de vot pentru o parte sau alta. Este un apel la respect şi profesionalism. Mediul de afaceri din România îşi doreşte o ţară guvernată cu aceeaşi seriozitate cu care ne conducem firmele. O ţară care respectă principiile, nu doar legile. Care vede în guvernanţă un pilon de încredere, nu o frână birocratică.
O guvernanţă eficientă, fie că vorbim de o companie listată la bursă sau de un stat european modern, are nevoie de un set clar de valori fundamentale: Integritatea, Transparenţa, Responsabilitatea, Competenţa, Respect. Aceste valori nu sunt idealuri teoretice. Sunt criterii concrete după care evaluăm performanţa în boarduri. Şi pot să devină criterii şi pentru guvernarea unei ţări.
Îndemn să votăm. Să alegem pentru noi şi familiile noastre. Să alegem aşa cum simţim şi cum ne dorim. Să alegem oameni cu un set clar de valori - respectate, nu doar declarate. Când votăm, să ne gândim la alte alegeri din viaţa noastră. Dacă alegem un şofer să ne ducă copilul la şcoală, îl selectăm pe cel care promite că va fi un şofer bun? Sau pe cel în care avem încredere? Dar dacă ne gândim la un doctor pentru copil? Pe cel care a greşit în trecut sau pe cel care îşi pune toată fiinţa să ne salveze copilul?
Acum alegem un preşedinte pentru copiii noştri. Eu voi vota cu gândul la copiii mei. Pentru că îi iubesc. Şi pentru că trebuie să-i protejez.
Din fericire, românii sunt inteligenţi. Şi nu vor (mai) rata o ocazie ca să ne fie tuturor mai bine.
Ciprian Lăduncă este Managing Partner LCL Advisory, membru de board in diverse companii şi Preşedinte al Comitetului de Guvernanţă Corporativă AmCham România.
